recenzie
-
C#caturi spuse de tata e exact ce te-ai aștepta să fie – o serie de povestiri amuzante despre relația dintre Justin Halpern și tatăl său. Mulți dintre noi îl avem ca referință pe Andy Anderson în postura de tată arțăgos, cu un mod unic de exprimare, însă din această poveste este din fericire eliminat abuzul.
-
Cred că am mai spus despre câteva cărți înainte că ar fi „biblia mea”, însă acest pseudo-manual de scriere din partea lui Palahniuk este într-adevăr cea mai bună carte pe acest subiect pe care am citit-o până acum. Seamănă din anumite privințe cu Despre scris a lui King – ambele conțin atât părți autobiografice, cât
-
Trauma e o combinație între Parfumul și personajul Hannibal Lecter fără violență. O carte de 117 pagini cu capitole scurte din perspectiva unei naratoare care dorește să rămână anonimă, chiar și-n fața cititorului. O incursiune în mintea unei femei a cărei viață s-a schimbat total în urma violului la care a fost supusă – ea
-
Trauma e o combinație între Parfumul și personajul Hannibal Lecter fără violență. O carte de 117 pagini cu capitole scurte din perspectiva unei naratoare care dorește să rămână anonimă, chiar și-n fața cititorului. O incursiune în mintea unei femei a cărei viață s-a schimbat total în urma violului la care a fost supusă – ea
-
Andreea Chirică și Eugen Rădescu și-au propus să facă din acest volum un manifest artistic cu scop de „awareness” social pe plaiurile românești și exact asta au reușit să facă. În volumul de față regăsim interviuri și confesiuni ale unor membrii ai comunității LGBTQ+ din România care clarifică pe unde ne situăm momentan din punct
-
Fără să-mi dau seama am citit doi autori francezi unul după altul, observând astfel niște tipare în stilul de scriere care nu-mi sunt pe plac. Criză la Moscova e o scurtă povestire de doar 100 de pagini față de care mă găsesc într-un impas și nu știu cum să mă raportez la ea. Din introducere
-
Detest faptul că David a reușit în cele din urmă să-mi producă simpatie față de el și povestea pe care a scris-o. Romanul este o autoficțiune, iar miza este regăsirea inspirației pierdute, din perspectiva unui autor care se simte mediocru (și nu poate fi contrazis prin argumente prea solide). Până spre ultimele pagini l-am detestat
-
Mi-am dorit foarte mult să citesc romanul ce a stat la baza filmului Girl, interrupted (1999), pe care l-am adorat și în care m-am regăsit profund. A fost ușor dezamăgitor să descopăr că ecranizarea este net superioară cărții, din care lipsește cu desăvârșire punctul culminant. Tinerețe furată este un volum autobiografic scris de Susanna Kaysen
-
M-am bucurat de această lectură de la primele pagini până aproape de ultimele – capitolul final mi s-a părut cel mai plictisitor în comparație cu celelalte. Fiind prima carte scrisă de Hemingway pe care am citit-o, am descoperit un autor foarte talentat, cu un stil bine pus la punct, foarte clar și care reușește să
-
Despre acest roman se pot spune multe, însă eu vreau să mă rezum la a-l numi o capodoperă. Imediat ce am terminat lectura, am urmărit și ecranizarea făcută în 2002 de către David Cronenberg și mi s-a părut a fi o reprezentare destul de bună a ideilor lui McGrath. Cartea este însă – ca de
-
În volumul publicat în colecția Biblioteca pentru toți se regăsesc toate cele cinci volume de poezie ale lui George Bacovia, iar intenția mea este să le comentez pe scurt, evidențiind preferatele mele și exprimându-mi interpretarea asupra universului bacovian în stil modest, spre deosebire de adevăratele critici literare ce pot fi găsite la sfârșitul volumului. Mă
-
Mi-a luat vreo două săptămâni să termin de citit cartea (512 pagini) și încă vreo 2 zile să o recitesc și să încerc să o tălmăcesc pe câteva foi A4. Radu Găvan rămâne în continuare singurul autor pentru care simt nevoia să fac acest efort, la fel cum a fost și-n cazul romanul său anterior,
-
Claudia Golea a fost o adevărată revelație literară (și nu numai!) pentru mine, iar cartea ei atât de spirituală și de vie a picat fix la țanc în viața mea. Mai aveam de ceva timp în bibliotecă „French Coca Cola„, dar nu știam care-i treaba cu ea. Acum mi-am comadat și „Vară în Siam„, singura
-
Am recitit acest roman după șase ani și sunt la fel de fascinată de opera lui Salinger, dacă nu chiar mai mult acum. Inițial citisem versiunea în engleză, iar în minte îmi rămăseseră doar câteva idei de bază, dar acum simt că am absorbit cu adevărat în mine cartea și aș putea s-o recitesc la
-
De mult n-am mai citit o carte scrisă într-un ritm atât de lent, plictisitor. Cu tot cu lipsa mea de răbdare și preferința pentru romanele fast-paced, nu pot spune că Melmoth e o carte proastă. Pot spune însă că nu aș reciti-o nici dacă Martora în persoană ar sta amenințătoare în fața mea. Este o
Cristina Boncea 