Cristina Boncea

Claudia Golea a fost o adevărată revelație literară (și nu numai!) pentru mine, iar cartea ei atât de spirituală și de vie a picat fix la țanc în viața mea.

Mai aveam de ceva timp în bibliotecă „French Coca Cola„, dar nu știam care-i treaba cu ea. Acum mi-am comadat și „Vară în Siam„, singura pe care am putut-o găsi momentan în anticariat. În orice caz, e lesne de observat cum această autoare m-a captivat total și m-a făcut să o adaug pe lista de oameni pe care-i admir și care mă inspiră profund.
În acest jurnal – „artă, iar, dacă nu, piure de realitate cu ficțiune” – Claudia ne poartă prin diferite țări din Orient (Japonia, Thailanda, Egipt) în călătoriile sale, unde se explorează în principal pe sine. Întâlnește tot felul de oameni cu care formează conexiuni, consumă noi droguri și își întregește viziunea asupra lumii.

Deși am citit doar acest volum momentan, sunt perfect convinsă că niciuna dintre cărțile sale nu e pentru toată lumea. În cazul meu, „s-a întâmplat” să rezonez perfect cu versiunea autoarei din anul 2007, când a fost publicată cartea. Ea își ia notițe despre hainele pe care le poartă (mărimi de adolescente și de la SH), despre mâncărurile deosebite pe care le încearcă și le gătește, despre motanul ei, Moonlight și despre crizele de schizofrenie și medicamentele pe care trebuie să le ia pentru a le ține în frâu.

Îmi place că la cărțile din colecția Funky Fiction există tot timpul și o parte de biografie la sfârșit, precum și un interviu cu autoarea. Exprimarea Claudiei este perfect directă și perfect aliniată cu credințele ei puternice în ceea ce privește sexualitatea, consumul de droguri sau cenzura în general. Menționează de mai multe ori cât de anostă i se pare viața în România și cum locul în care alegi să mori este cel care te definește cu adevărat. Nimeni cu un spirit la fel de libertin precum al său nu cred că ar putea nega vreodată că felul în care românii se raportează la astfel de lucruri este unul complet josnic, momentan.

Astfel, Claudia este o nomadă, o femeie feroce când e cazul și o artistă desăvârșită, mereu în căutarea Luminii, a stărilor pe care și-ar dori să le prelungească la infinit datorită conexiunii pe care o formează cu universul în acele momente.
Vocea ei este una puternică, posibil deschizătoare de minți, iar viața ei este de o complexitate ideală – cel puțin pentru mine. M-a influențat foarte tare înspre albumul Madonnei, Confessions on a dancefloor, pe care acum îl ador și l-am comandat deja de pe internet.

Cartea aceasta a fost iluminatoare pentru mine și mi-a transmis ceva ce aveam nevoie să aud – „nu ești singură în genul acesta de literatură”. Acum pot spune cu tărie că genul autofiction pe care-l pune Claudia în practică este genul meu favorit și a fost mereu, doar că nu știam că există un nume pentru astfel de artă. Mi-ar plăcea să citesc la infint despre experiențele și gândurile Claudiei, dacă nu pot experimenta prea curând genul de lucruri pe care ea le-a trăit din plin.
Nu poți citi Flower-Power Tantra cu o minte închisă și nici nu ai vreun drept să îi pretinzi ceva. Este doar o călătorie în care trebuie să te lași pierdut, căci ea conduce către universul interior al autoarei, iar acesta este un dar extrem de prețios în cazul de față, chiar dacă extrem de underrated.

În majoritatea paragrafelor găsești expresii în engleză, franceză, japoneză sau chiar hindi. Chiar dacă nu înțelegi fiecare cuvânt, cred că tot se poate înțelege sensul acestor expresii. Mi-a plăcut maxim combinația lingvistică și felul în care Claudia a decis să-și păstreze autenticitatea, încurajându-i indirect și pe alții să facă treaba asta. Eu, una, mă simt încurajată și onorată că mi-a căzut în brațe acest volum atât de perfect, în care regăsești efectiv de toate.
De la critici aduse Uniunii Scriitoriilor, la descrieri ale unor temple și locuri exotice în care mulți doar speră să ajungă, la gânduri depresive și suicidale – doar pentru ca autoarea să facă saltul înapoi spre dragostea de viață debordantă pe care o resimte.
O schizofrenică incapabilă să simtă frică, o feministă nebună și arțăgoasă, o femeie fără rădăcini și fără planuri de viitor, bazându-se mereu pe ce-i aruncă viața în cale?
Dacă așa este văzută de către unii Claudia Golea, cred că merită să ne asumăm orice etichete de gen, fiindcă majoritatea nu vor avea nicicând idee ce pierd neîndepărtându-se de norme, îndepărtându-se de sinele lor autentic.
O carte care este mai mult decât o carte. Este un portal spre nemurire.