The tobacconist, recenzie

Titlul cărții ar putea fi tradus drept "Tutungiul", iar cumva asta explică o mare parte din subiectul tratat de Seethaler. Povestea a fost simpatică, însă lectura mi-a luat mult mai mult timp decât ar fi meritat o astfel de carte, după gustul meu. În ultimii ani am tot evitat cărțile despre holocaust sau războaie fiindcă … Citește în continuare The tobacconist, recenzie

Paradisurile artificiale, recenzie

Carte primită pentru recenzie de la Cartepedia. "Cei care caută paradisul își construiesc infernul" ne spune Charles Baudelaire la sfârșit, ca o concluzie a acestui volum în care a încercat să ne arate efectele consumului de opiu. Cea mai mare parte a cărții este un comentariu la "Confesiunile unui opioman englez" scrisă de Thomas de … Citește în continuare Paradisurile artificiale, recenzie

Acolo unde cântă racii, recenzie

Carte primită pentru recenzie de la Cartepedia.ro. Deși mi-a luat mai mult de două săptămâni să citesc această carte și uneori parcursul mi s-a părut a fi anevoios, nu regret nicio secundă că am dus la bun sfârșit lectura. Acolo unde cântă racii este unul dintre romanele care demonstrează că merită să aloci mai mult … Citește în continuare Acolo unde cântă racii, recenzie

Fight Club, recenzie

Carte primită pentru recenzie de la Cartepedia. Mi-am dorit așa de mult să ofer un rating maxim acestei cărți și eram sigură că o să fac asta până să citesc ultimele pagini, care mi-au distrus cumva iluzia perspectivei pe care mi-o creasem asupra personajelor, provocându-mi confuzie. Avem trei personaje principale: naratorul, Tyler și Marla, să … Citește în continuare Fight Club, recenzie

Viața mea printre miliardarii ruși, recenzie

Mi-a plăcut foarte tare această cărticică pe care îmi dorisem de mult timp să o citesc. Mă așteptam să descopăr o lume mult mai întunecată, să ni se vorbească despre crime și afaceri ilegale, însă Marie Freyssac a povestit cu precădere despre oligarhii ruși și, în special, despre membrii familiei Sokolov, unde a fost guvernantă … Citește în continuare Viața mea printre miliardarii ruși, recenzie

Șarpe și cercel, recenzie

La început am fost foarte încântată de această carte. Singura mea dezamăgire, de fapt, este că nu are un final propriu-zis. În rest, am gândit de la început că duce a fan-fic palpitant din copilărie, în combinație cu acel stil macabru și intens în care mi-ar fi plăcut și mie să scriu pe la 10-11 … Citește în continuare Șarpe și cercel, recenzie

Gândește-te că nu mai sunt, recenzie

Trebuie să recunosc că această carte primită de la Paralela 45 pentru recenzie mi-a cam mâncat sufletul în ultimele săptămâni, dar, cu aceeași sinceritate, pot spune că Adam Haslett este un autor desăvârșit, stilul său fiind foarte grăitor pentru vremurile în care încă trăim. Gândește-te că nu mai sunt este o dramă de familie, o … Citește în continuare Gândește-te că nu mai sunt, recenzie

Cum să citești un romancier, recenzie

Am reușit în sfârșit să termin de citit această carte de interviuri primită de la Editura Vellant. Mă bucur că am parcurs punctual fiecare interviu în parte pentru că, așa cum ne urează Anca Fronescu la sfârșit, chiar am reușit să descopăr mulți autori noi și interesanți, nu toți însă traduși deja în limba română. … Citește în continuare Cum să citești un romancier, recenzie

Lumea ca literatură. Amintiri, recenzie

Acest prim volum mi s-a părut chiar mai amuzant decât cel de-al doilea, pe care l-am citit de curând. Cred că este și puțin mai stufos, dacă nu mă înșală memoria, însă cert e că ambele sunt la fel de fermecătoare și au darul de a te transpune într-o lume ce continuă să existe într-o … Citește în continuare Lumea ca literatură. Amintiri, recenzie

Scrisorile singurătății, recenzie

Cartea Oanei Șerban mi-a dat ceva de furcă și nu știu dacă aș fi în stare să identific exact cele zece epistole "care contează", după cum ne avertizează ea atât la început, cât și la final, însă pot spune că și-a împlinit bine scopul de cunoaștere a autorului. Ca un tot unitar, în aceste scrisori … Citește în continuare Scrisorile singurătății, recenzie

Cred că „Micul prinț” e „overrated”, un comentariu 2020-st

Ceva mi s-a părut "off" de la începutul acestei cărți. Nu e de mirare că nici în copilărie nu s-a prins de mine mesajul pe care vrea să-l transmită. Da, a fost genul după care a trebuit să citesc câteva recenzii ca să mă dumiresc, dar am reușit doar să-mi confirm niște presupuneri. Am văzut … Citește în continuare Cred că „Micul prinț” e „overrated”, un comentariu 2020-st

Lumea ca literatură. Alte amintiri, recenzie

Nu-mi amintesc să mai fi râs atât de tare la o carte, Ioan Groșan categoric mi-a câștigat simpatia prin povestirile lui scurte din perioada comunistă. Deși, în acest al doilea volum de amintiri (trebuie să fac rost și de primul), nu toate evenimentele evocate sunt amuzante, per-total, este clar că domnul Groșan este una dintre … Citește în continuare Lumea ca literatură. Alte amintiri, recenzie