Scrisorile singurătății, recenzie

Cartea Oanei Șerban mi-a dat ceva de furcă și nu știu dacă aș fi în stare să identific exact cele zece epistole "care contează", după cum ne avertizează ea atât la început, cât și la final, însă pot spune că și-a împlinit bine scopul de cunoaștere a autorului. Ca un tot unitar, în aceste scrisori … Citește în continuare Scrisorile singurătății, recenzie

Cred că „Micul prinț” e „overrated”, un comentariu 2020-st

Ceva mi s-a părut "off" de la începutul acestei cărți. Nu e de mirare că nici în copilărie nu s-a prins de mine mesajul pe care vrea să-l transmită. Da, a fost genul după care a trebuit să citesc câteva recenzii ca să mă dumiresc, dar am reușit doar să-mi confirm niște presupuneri. Am văzut … Citește în continuare Cred că „Micul prinț” e „overrated”, un comentariu 2020-st

Lumea ca literatură. Alte amintiri, recenzie

Nu-mi amintesc să mai fi râs atât de tare la o carte, Ioan Groșan categoric mi-a câștigat simpatia prin povestirile lui scurte din perioada comunistă. Deși, în acest al doilea volum de amintiri (trebuie să fac rost și de primul), nu toate evenimentele evocate sunt amuzante, per-total, este clar că domnul Groșan este una dintre … Citește în continuare Lumea ca literatură. Alte amintiri, recenzie

Regina mea, recenzie

Regina mea mi s-a părut a fi o combinație între mai multe povești ale copilăriei, romane precum Punte spre Terabithia sau Peter Pan. Este genul de carte potrivită oricărei vârste, dar cu adevărat magică pentru copii, mă gândesc. Personal, m-a încântat povestea și stilul de scriere de la primele pagini și cred că este un … Citește în continuare Regina mea, recenzie

Punctul Omega, recenzie

Se pare că luna aceasta nu prea am noroc la cărți care să-mi placă cu adevărat. Punctul Omega nu are în centru conceptul din titlu sau, cel puțin, autorul premiat cu Nobel a mers mai departe de atât în ceea ce privește conștiința și natura umană. Nu m-a avantajat faptul că nu știam ce presupune … Citește în continuare Punctul Omega, recenzie

Combustibilii, recenzie

Această carte mi-a redat speranța și încrederea în scrierea lui Nothomb. Mi-a plăcut foarte mult tema abordată și viziunea asupra literaturii și condiției umane în situații de criză (stare asemănătoare cu pandemia noastră, chiar dacă în carte este vorba despre război). Este o lectură care nu-ți poate lua mai mult de o oră, fiind foarte … Citește în continuare Combustibilii, recenzie

Un an din viața Liubei B., recenzie

Mi s-a părut că a durat o eternitate să termin de citit acest roman care sincer m-a dezamăgit din considerente cât se poate de personale. Titlul este suficient de explicativ pentru a ne da seama cu ce fel de carte avem de-a face. Este vorba de biografia fictivă a unei femei al cărei nume este … Citește în continuare Un an din viața Liubei B., recenzie

Casa bântuită, recenzie

Nu o citiți dacă vreți să găsiți o scriere matură, înfricoșătoare, o poveste realistă despre o casă cu fantome. Este doar o poveste simpatică și puerilă, ce descrie la cel mai "basic" nivel cum poate impacta o astfel de casă mintea umană - nimic din ce n-ați auzit înainte, vă promit.

Varză reîncălzită, recenzie

Welsh se situează pentru mine undeva între Bukowski, ale cărui povestiri m-au lăsat la fel de perplexă și Palahniuk, ale cărui satire îmi pot aduce oricâd zâmbetul pe buze. Acești trei scriitori moderniști sunt adesea puși la grămadă, însă, deși stilurile lor seamănă, impactul este unul destul de diferit. Welsh a fost mai pe înțelesul … Citește în continuare Varză reîncălzită, recenzie

Dama cu camelii, recenzie

"Dama cu camelii" este o carte odioasă, dar scrisă foarte bine, întocmai ca "Lolita". Aceasta nu este o poveste de dragoste, ci istoria unei iluzii: a unui "domn" față de o cocotă de lux. Având în vedere că romanul are nuanțe autobiografice, nu am cum să nu scriu o critică elaborată asupra personajului-narator. Povestea de … Citește în continuare Dama cu camelii, recenzie

Durerea e o făptură înaripată, recenzie

Nu știam la ce să mă aștept când am început să citesc această carte, însă am descoperit că e scrisă sub forma unui poem în proză, evocând imagini stranii, pline de durere, cât și prezentând o frumoasă călătorie înspre vindecare. Din câte am înțeles, este inspirată de volumul de poezii al lui Ted Hughes, "Din … Citește în continuare Durerea e o făptură înaripată, recenzie

Suflete în noapte, recenzie

Mi-a luat ceva mai mult decât mă așteptam să termin de citit această cărticică, însă a fost o experiență foarte simpatică; nu pot defini altfel acest roman decât prin "dulce". În povestea ce se construiește "în crescendo" (lucru care mi-a plăcut foarte tare la stilul autorului), adăugând din ce în ce mai multe personaje și … Citește în continuare Suflete în noapte, recenzie

Violul. O poveste de dragoste, recenzie

Este prima carte scrisă de Joyce Carol Oates pe care am citit-o și m-a impresionat foarte tare, de la primele cuvinte. Cel mai mult mi-a plăcut stilul de scriere al autoarei, însă și povestea în sine a fost o lectură minunată de la început până la sfârșit. Este o carte scurtă, scrisă în propoziții sacadate, … Citește în continuare Violul. O poveste de dragoste, recenzie

Jurnalul unui adolescent timid, recenzie

Acest roman este revelația anului pentru mine! M-a surprins într-un mod extraordinar și este cu adevărat o "carte-cult", de pus lângă "O fată din bucăți" și "Întreab-o pe Alice", doar că ceva mai bună. "Timid" nu este deloc un termen potrivit pentru a-l descrie pe Charlie, nu în adevăratul sens la cuvântului. Este o carte … Citește în continuare Jurnalul unui adolescent timid, recenzie