polirom
-
Arta corpului este cea de-a doua carte pe care o parcurg de la Don DeLillo și pot spune că mi-a plăcut puțin mai mult decât Punctul Omega sau, cel puțin, că am reușit să înțeleg mai bine direcția artistică a acestui autor. Îmi vine să spun că Don DeLillo este ce mi-aș fi dorit să
-
Am amânat multă vreme citirea acestei cărți, însă eram destul de sigură că îmi va plăcea, în baza citatelor pe care le-am văzut. Este încă o carte pe care o adaug în lista lungă de povestiri despre copilării sfâșietoare – devine din ce în ce mai greu din punct de vedere emoțional să le parcurg.
-
Am amânat mult timp această scurtă și delicioasă lectură și, deși nu va fi niciodată favorita mea, cred că a fost o întâlnire plăcută cu stilul lui Truman Capote. Introducere Am urmărit ecranizarea microromanului cu mult timp în urmă și, precum multora, mi-a rămas în minte doar aspectul elegant al lui Audrey Hepburn. Nu îmi
-
Planeta Tokyo este cea de-a treia carte scrisă de Claudia Golea pe care am citit-o și nu mă așteptam să mă lovească atât de tare. Caruselul emoțional prin care un astfel de volum îl trece pe cititor nu este pentru oricine. Știam despre cărțile Claudiei că sunt foarte autobiografice. În Flower-Power Tantra și French Coca-Cola
-
Am început să citesc romanul lui Dan Miron acum câteva luni și astăzi, când l-am terminat, am recitit mai mult de jumătate. Totuși, nu îmi pot explica trecerea bruscă dintre ultimele aproximativ treizeci de pagini și restul cărții. M-am simțit de parcă am intrat în cu totul altă poveste… Scândurica mi-a plăcut de la început.
-
Această primă interacțiune cu opera Sylviei Plath mi-a îngreunat temporar sufletul doar prin aducere-aminte. Cine ar fi crezut că o carte care începe cu descrierea unui grup de fete pasionate de modă poate conduce către un final care amintește de Girl, Interrupted? Nu știam la ce să mă aștept de la paginile Sylviei Plath și
-
Biblia de neon a fost pentru mine o surpriză literară care a picat exact la fix în călătoria mea de cititor. De la primele cuvinte mi-am dat seama că o să fie o poveste care îmi va rămâne în minte. Simplitatea stilului acestui autor care a scris două romane în scurta sa viață (ambele publicate
-
Spun doar că atât în Flower-Power Tantra, cât și în French Coca-Cola am regăsit un spirit complet, puternic, nemuritor, iar această putere mă inspiră profund. Nu e doar o poveste de viață sau o poveste despre lacunele politice ale unei anumite doctrine. Mie îmi pare că tot ce-a scris Claudia e un tot unitar, menit…
-
Am doar o vagă idee despre ce a vrut să spună Murakami prin acest roman. E de la sine înțeles că un lucru pe care nu-l înțelegi nici măcar parțial nu-ți poate plăcea cu adevărat, iar în cazul meu, relația cu acest autor se înăcrește de la o carte la alta. Există trei personaje principale
-
Nu e deloc întâmplător faptul că, fără să știu, tocmai am citit primul roman scris de Charles Bukowski, cel care l-a condus către faima ulterioară. Abia la ultimele cuvinte am avut o perspectivă generală asupra semnificației sale și s-ar putea să-mi fi schimbat puțin concepția despre autor. Descrierea de pe spate nu m-a ajutat să-mi
-
Fotbal, fotbal, fotbal, numai fotbal! Așa zice într-un cântec din Viva High School Musical Mexico și acesta e și refrenul vieții lui Nick Hornby, încă din copilărie. În urma divorțului părinților săi el se îndrăgostește iremediabil de Arsenal, atunci când tatăl lui îl duce la un meci. Din acel moment, întreaga viață îi va fi
-
Aceasta este ultima operă publicată în timpul vieții lui Salinger, din câte știu, și îmi place că lasă loc de o continuare. Cred că l-aș jigni pe autor dacă m-aș declara la fel de îndrăgostită de familia Glass ca el, dar oricum, pasiunea mea este mare și nu știu dacă m-aș sătura vreodată să citesc
-
M-am gândit să introduc o nouă rubrică pe blog și anume postări cu autorii de la care dețin un număr mai mare de cărți și să vorbesc despre fiecare în parte. Pentru această primă postare m-am gândit să-l aleg pe Chuck Palahniuk, una dintre influențele mele majore ca scriitoare. Nu îmi lipsesc prea multe dintre
-
M-am bucurat de această lectură de la primele pagini până aproape de ultimele – capitolul final mi s-a părut cel mai plictisitor în comparație cu celelalte. Fiind prima carte scrisă de Hemingway pe care am citit-o, am descoperit un autor foarte talentat, cu un stil bine pus la punct, foarte clar și care reușește să
-
Am recitit acest roman după șase ani și sunt la fel de fascinată de opera lui Salinger, dacă nu chiar mai mult acum. Inițial citisem versiunea în engleză, iar în minte îmi rămăseseră doar câteva idei de bază, dar acum simt că am absorbit cu adevărat în mine cartea și aș putea s-o recitesc la
Cristina Boncea 