Mic dejun la Tiffany | Recenzie literară

Am amânat mult timp această scurtă și delicioasă lectură și, deși nu va fi niciodată favorita mea, cred că a fost o întâlnire plăcută cu stilul lui Truman Capote.

Introducere

Am urmărit ecranizarea microromanului cu mult timp în urmă și, precum multora, mi-a rămas în minte doar aspectul elegant al lui Audrey Hepburn. Nu îmi amintesc multe alte detalii din film, însă cu siguranță mi-ar plăcea să îl revăd în urma lecturii.

Despre ce este vorba în carte

Naratorul nostru își aduce aminte despre vechea lui vecină, Holly Golightly, după ce revine în cartierul din New York în care obișnuiau să locuiască împreună. Alături de un alt fost amic al femeii se întreabă despre locația ei curentă, întrucât se autodefinea prin cuvântul “călătoare”. Poate chiar numele ei este menit să sugereze acest lucru, întrucât Holly era genul de persoană care venea și pleca lejer. Nu aparținea cu adevărat niciunui loc și nimic nu-i aparținea cu adevărat ei.

Era genul de femeie tânără, de doar 20 de ani, cu un trecut misterios și un viitor greu de prevăzut. Organiza adesea petreceri în apartamentul ei unde invita toți domnii cunoscuți în oraș. Avea un spirit liber, era fermecătoare, iar legătura ei cu naratorul nostru a început și s-a încheiat simplu, fără ca cei doi să aibă vreodată o relație romantică. Holly era îndrăgită de foarte mulți oameni, însă disprețuită în același timp pentru stilul de viață dezordonat, dar și pentru felul său capricios și nestatornic de a fi.

Pe scurt, trăim alături de cel pe care ea îl numește Fred aproximativ un an de tot felul de întâmplări din viața acestei tinere, care își urmează călătoria fizică și spirituală la nesfârșit. Nu știu cât de reală este această poveste, însă cu siguranță astfel de oameni lasă un puternic impact asupra celor care intră în contact cu ei.

Ce mi-a plăcut

Cel mai mult mi-a plăcut la Mic dejun la Tiffany faptul că este o poveste scurtă și ușor de parcurs, care te ține atent și te face să vrei să reții toate detaliile. Totul este interesant, de la observațiile și gândurile naratorului, la felul în care povestea se sfârșește. Nu cred că această carte este genul care să mai stârnească vreo controversă în ziua de astăzi. Nu este deloc greu să îți placă povestea lui Truman Capote, chiar și după vreo 70 de ani de la data publicării inițiale.

Concluzie

Nu sunt multe de spus despre acest roman. Este o lectură ușoară care poate fi terminată într-o oră, cu atenția necesară. Mă bucur că am citit cartea, însă nu îmi pare genul de lectură care să rămână cu tine pentru prea mult timp. Cu siguranță personajul Holly este extrem de incitant și poate reprezenta chiar o sursă de inspirație, însă, pentru mine, Mic dejun la Tiffany rămâne doar încă un roman-cult, care probabil a avut un impact de amploare la vremea lui, pe care l-am parcurs.