Arhive pe autori: Cristina Boncea

Despre Cristina Boncea

Sunt Cristina, am 19 ani, locuiesc în București. Mă puteți contacta la adresa de e-mail: cristina98b@yahoo.com, kisses!

Despre sex, dragoste și alte vicii

img_3788Cartea Cristinei nu vorbește despre sex, dragoste sau vicii în modul în care te-ai aștepta la început; nu este o carte vulgară sau scrisă cu furie. Dacă ar fi să o caracterizez, aș spune că poeziile sunt chiar scrise cu blândețe, aproape toate despre un bărbat din trecutul autoarei. Am fost plăcut surprinsă să descopăr că, deși este un volum surprinzător de bogat în versuri, povestea care reiese dintre pagini conține o gamă foarte largă de sentimente specifice iubirii; perspectivele nu sunt repetitive. M-am putut raporta foarte ușor la viziunea Cristinei despre ea însăși și despre lume, dar în special despre relațiile cu oamenii. Cel mai mult mi-a plăcut acest fel sincer și autentic, plin de rime, în care ea a reușit să descrie toate trăirile pe care le-a avut în absența persoanei iubite. Este o carte complexă, dramatică și care te poate băga în depresie, despre lucrurile din jur – banale – care ajung să reprezinte puncte cheie în cele mai profunde amintiri pe care le porți în tine. Conștientizarea realității, a faptului că astfel de iubiri se întâmplă zilnic peste tot, însă cei doi parteneri pot ajunge să se simtă singuri și înecați în durere și regrete – această conștientizare este un lucru pe care l-am apreciat foarte tare la Cristina, viziunea dinafara cutiei pe care și-a însușit-o. Blamarea, recunoașterea greșelilor și privirea în oglindă a sinelui se simt foarte puternic în aceste poezii, tăioase, dar cu un mesaj pozitiv la final. O recomand cu toată căldura și mi-ar face mare plăcere să citesc și alte lucrări ale autoarei.

4

Categorii: cărți | Etichete: | Lasă un comentariu

Departe de mine, departe de tine – pre-recenzie

Dacă ar fi să descriu cartea de poezii a lui Flavius Simion – de altfel debutul său în arta lirică – într-un cuvânt, acesta ar fi „dor„. Continuând iubirea idealizată dar și plină de chinurile specifice din înAltă iubire, volumul său de eseuri, Flavius deschide porțile spre o lume nouă, scrisă în versuri zdrobitoare și plină de înțelesuri ascunse.

Ca orice altă lucrare a sa, cuvintele nu spun o poveste ușor de descifrat la primare vedere, ci te împing să le recitești de câteva ori pentru a pătrunde cu adevărat în sensul intenționat de autor.

În cele 87 de poezii ale sale, Flavius vorbește despre moartea iubirii și felul în care se prezintă rămășițele ei, ca urme imposibil de șters de pe sufletul unui om care i s-a dedicat în întregime. Sentimentul este cel de saturație, de obsesie care a rămas în trecut însă fantoma ei încă bântuie, făcându-te să-ți amintești de cel care erai înainte. „sunt bine, sunt cu mine” rezumă starea de reușită, de supraviețuire a aprigii lupte cu o iubire care a murit pe veci.

Cu fiecare poezie, Flavius ne cufundă și mai adânc în infernul artei sale, proiectând durerea într-un spațiu macabru, un univers greu de pătruns pentru cei neinițiați în tainele sale. Aflându-se constant în poziția omului măcinat de vină, dorindu-și să fi putut schimba lucrurile dar resemându-se într-un final, eul liric impune o grămadă de stări, fiecare profundă și autentică, creând o punte de empatie între autor și cititor. Cred cu tărie că oamenii care nu au suferit din dragoste cu adevărat nu vor putea niciodată înțelege cuvintele lui Flavius, cum bine spune și el: „Cine nu poate înțelege poezia înseamnă că nu a iubit niciodată„, dar pe de altă parte, acest volum de poezii este dovada clară a tuturor culmilor pe care te poate purta iubirea și implicit, durerea. Incapacitatea umană de a da timpul înapoi, tortura de a se întreba cum ar fi trebuit să se întâmple lucrurile pentru a ajunge la un rezultat diferit se regăsesc de asemenea printre rândurile scrise în focul cauterizării rănilor încercat de autor.

Poeziile din acest volum nu sunt în genul celor pe care ți le poți imagina cu ușurință, având în față imaginea perfect ilustrată a descrierilor. Flavius știe să-și facă cititorii să se implice în poveste, să privească în adâncul lor pentru a-și putea regăsi propria viață prin cuvintele sale. Tocmai de aceea consider „Departe de mine, departe de tine” a fi asemenea unui antidepresiv, care îți oferă perspectiva vieții privită dinafara borcanului, cu o stare de răceală, de detașare, de triumf. După părerea mea, scopul tuturor acestor poezii nu este tabloul pictat de depresie în sufletele oamenilor, după ce au pierdut iubirea unui om pe care la rândul lor îl iubeau, ci felul cum inima se reface și începe să bată din nou, cum ochii se deschid spre un alt soare. „Departe de mine, departe de tine” vorbește în principal despre renaștere, despre uciderea sentimentelor care ne țin captivi în noi înșine până la un punct. Viziunea lui Flavius întrece limita clișeică a despărțirilor iar pentru acest motiv, debutul său ca poet îl va propulsa cu siguranță printre alți contemporani de succes.

 

Categorii: cărți | Etichete: | Lasă un comentariu

Skurtu, România – recomandare

img_2829

Tara cu siguranță a folosit niște metafore inedite și a reușit să ofere o viziune clară și puternică asupra traiului său în țara noastră.

Carte pe care îmi doream de mult timp să o citesc, după ce am avut ocazia de a o urmări pe autoare la un eveniment din cadrul FILB, nu mi-a înșelat așteptările. Tara, de proveniență americană, descrie stările simțite în țara noastră, în raport cu persoana iubită, evocată în mai multe rânduri și-n diferite ipostaze. Mereu mi se pare un lucru fascinant să aud părerea străinilor despre România, cum analizează ei toate aceste lucruri pe care noi le vedem zilnic și le considerăm banale (cerșetorii, varza din piață, câinii vagabonzi, etc.). Tara are niște poeme acide pe alocuri, uneori chiar amuzante și ușor ironice, pline de viață și foarte ușor de îndrăgit. Cel mai tare îmi displace faptul că nu am reușit să le citesc în original, în limba engleză; sunt convinsă că mi-ar fi plăcut volumul și mai mult decât atât. Cu slaba mea experiență în domeniul poetic, pot spune că Tara este o autoare pe care mi-aș dori să o mai citesc pe viitor, datorită stilului inedit și felului în care experimentează traiul românesc, se obișnuiește cu limba română și cuvintele noastre mai greu de explicat pentru non-nativi. Recomand volumul pentru o lectură ușoară, cu ceva urme de tristețe, și pentru a remarca diferențele culturale, pentru a resimți dorul cauzat de oceanul dintre continente, atunci când este vorba despre iubire.

3

Categorii: cărți | Etichete: | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: