zilele erau nopți, negustorii erau hoți inimile noastre frânte, iar buzele spumegânde nu ne-am săturat de sare? să țipăm în gura mare cum ne ard pe noi pereții, drept în suflete, poeții să ne exprimăm rușinea în catrene fără sens dacă-i ceață peste tot, unde mai e înțeles? înecată-n întuneric, am izbit cu pumnul vrerii... Citește în continuare →
#🐍 “să nu privești Răul cu fascinație în ochi” mi-ai spus înainte de a-ți lua zborul “tu să asculți Lumina cea dreaptă din ochii ce ți s-au scurs în nopți de vară de ceară.” *** însăși natură mea mă instigă la foc dar nu către apă, ci către paie în această tabără plină de lupte... Citește în continuare →
si imi oferi o lume-ntreaga doar cand stiu ca tu existi nu as putea sa-ti multumesc vreodata ca m-ai gasit. -c.b, 2017
nu încerca să-mi spui că nu e vina mea singură mi-am făcut-o și nu mă pot ierta. -c.b, 2017
Așa cunosc eu lumea, plină de tragedie Și după lumea-ntreagă, te-am cunoscut pe tine. -c.b, 2017
am fost bolnavă toată ziua, te-am așteptat la Urban Hub și nici măcar nu-mi termin poezia, voiam doar să te văd -c.b, 2017
poate mintea mi-a luat-o razna, poate sunt daltonistă "culorile iubirii noastre"... iubirea nu există -c.b, 2017
poate nu-i vina nimănui, sufletul mi-e haotic tu dormi în tihna ta atunci, eu iau antibiotic -c.b, 2017
când am făcut totul ai plecat lasă-mă să te calc în picioare până-n ultima clipă a vieții promit să-ți dedic o carte fă-mi onoarea te rog, mori. -c.b, 2016
când mă privești cu ochii ca de sticlă, și nu sticloși cum îi știam cândva căci lucrurile se transformă veșnic, promit că și eu m-oi schimba. -c.b, 2016
cel din spatele semnelor e un criminal iar cele intenționate dor mai puțin atunci când te gândești că îți lipsește nu pot spune la fel și despre vinovat atunci când m-a rănit intenționat. -c.b, 2015
