Etichetă: poezie
-
111 cele mai frumoase poezii – BACOVIA, recenzie
Mi-am dorit de mult timp să citesc această ediție cu poeziile lui Bacovia. De altfel, se și găsesc greu ediții reeditate după cărțile sale, însă lectura de față m-a făcut să mă încumet și mai tare să le găsesc. Singura mea „nemulțumire” cu volumul acesta este de fapt o realizare personală și, anume, cât de […]
-
Poezie #10
„abandon” e lucrul cel mai de temut prin ochii mei fără de licăr ce privesc o lume despre care-mi spun că m-a respins când știu că eu de fapt aleg s-o părăsesc. – c.b., 2019
-
Saturație
zilele erau nopți, negustorii erau hoți inimile noastre frânte, iar buzele spumegânde nu ne-am săturat de sare? să țipăm în gura mare cum ne ard pe noi pereții, drept în suflete, poeții să ne exprimăm rușinea în catrene fără sens dacă-i ceață peste tot, unde mai e înțeles? înecată-n întuneric, am izbit cu pumnul vrerii […]
-
Șarpe
#🐍 “să nu privești Răul cu fascinație în ochi” mi-ai spus înainte de a-ți lua zborul “tu să asculți Lumina cea dreaptă din ochii ce ți s-au scurs în nopți de vară de ceară.” *** însăși natură mea mă instigă la foc dar nu către apă, ci către paie în această tabără plină de lupte […]
-
Poezie #9
și îmi oferi o lume-ntreagă doar când știu că tu exiști nu aș putea să-ți mulțumesc vreodată ca m-ai găsit. -c.b, 2017
-
Poezie #8
nu încerca să-mi spui că nu e vina mea singură mi-am făcut-o și nu mă pot ierta. -c.b, 2017
-
Poezie #7
Așa cunosc eu lumea, plină de tragedie Și după lumea-ntreagă, te-am cunoscut pe tine. -c.b, 2017
-
Poezie #6
am fost bolnavă toată ziua, te-am așteptat la Urban Hub și nici măcar nu-mi termin poezia, voiam doar să te văd -c.b, 2017
-
Poezie #5
poate mintea mi-a luat-o razna, poate sunt daltonistă „culorile iubirii noastre”… iubirea nu există -c.b, 2017
-
Poezie #4
poate nu-i vina nimănui, sufletul mi-e haotic tu dormi în tihna ta atunci, eu iau antibiotic -c.b, 2017
-
Poezie #3
când am făcut totul ai plecat lasă-mă să te calc în picioare până-n ultima clipă a vieții promit să-ți dedic o carte fă-mi onoarea te rog, mori. -c.b, 2016
-
Poezie #2
când mă privești cu ochii ca de sticlă, și nu sticloși cum îi știam cândva căci lucrurile se transformă veșnic, promit că și eu m-oi schimba. -c.b, 2016
-
Poezie #1
cel din spatele semnelor e un criminal iar cele intenționate dor mai puțin atunci când te gândești că îți lipsește nu pot spune la fel și despre vinovat atunci când m-a rănit intenționat. -c.b, 2015
Cristina Boncea 