Vreau să încep prin a spune că nu mă așteptam ca acesta să fie anul în care citesc nu una, ci două volume de poezie scrise de Rupi Kaur. home body mi-a plăcut mai mult decât lapte și miere, poate și datorită faptului că am citit-o în original, în limba engleză.
Introducere
Pentru cine nu este familiarizat cu stilul acestei poete, voi menționa că structura cărților sale este foarte ușor de urmărit. Și în home body avem parte de patru mari capitole cu scurte și foarte scurte poezii tematice, fără rimă, dar menite să conducă spre contemplare. Am achiziționat cartea de la cineva de pe Vinted, de unde provin majoritatea cărților mele din ultima perioadă. Având deja drept termen de comparație volumul său de debut, pot spune că am văzut o evoluție îmbucurătoare.
Mai multe despre carte
Dacă în lapte și miere nu am putut numi o poezie anume care să-mi fi plăcut mai mult decât celelalte, în home body am fost plăcut impresionată încă de la bun început. Chiar dacă, în viziunea mea, Rupi nu ar putea fi niciodată aliniată cu alți mari poeți ai generației sale, cu siguranță arta ei este foarte descriptivă pentru curentele și schimbările apărute în special în State în ultimele decenii.
Poezia ei este, mai mult decât feministă, fundamentată pe teme sociale și, în special, pe emigrație. Ne povestește din experiența personală, despre rădăcinile sale indiene și despre cât de dificil a fost pentru familia ei să se adapteze peste ocean. Dacă în volumul de debut era vorba despre prima relație de dragoste și, automat, primele astfel de dezamăgiri, aici avem de-a face cu o autoare mai matură, care transmite mesaje despre self love.
Rupi Kaur scrie și despre abuzurile sexuale la care a fost supusă și despre cum această experiență este una universală, din păcate. Vorbește despre depresie și anxietate, bolile predominante ale secolului nostru, dar și despre cum să te întorci la viață după toate acestea. Aduce o critică sistemului capitalist și menționează toate acele gânduri care sunt pe buzele tuturor – dorința de schimbare și reîntoarcere înspre sine.
Concluzie
Poeziile ei sunt extrem de ușor de digerat, iar succesul lui Rupi se datorează în mare parte universalității regăsite în ele. Arta ei e simplă, dar răsună. Merită să parcurgi măcar unul dintre volumele sale, iar pe acesta îl pot recomanda. Mi-a plăcut nota pozitivă în care și-a încheiat volumul: now that you are free/and the only obligation you are under/is your own dreams/what will you do/with your time.
Rupi Kaur a spus povestea de viață a multora și a reușit să își extragă putere din ea, dar și din impactul artei sale la nivel global. Este cu siguranță un fenomen care merită a fi observat. Mai departe de atât, nu găsesc cuvinte de laudă. Pe de altă parte, cred că era nevoie de poeți ca ea in the grand scheme of things.
