Am primit Pustiul din Pine Barrens de la editura Curtea Veche; am ales cartea pentru că mi-au plăcut celelalte două lucrări scurte pe care le-am citit de la Joyce Carol Oates. Acest roman de suspans, scris și tipărit atât de frumos, îți generează multiple întrebări despre natura umană și triunghiul dramei: salvator, victimă și agresor.

1. Detalii tehnice
2. Ce se întâmplă în Pustiul din Pine Barrens?
   1. Puncte forte
   2. Puncte slabe
3. Gânduri finale despre Pustiul din Pine Barrens

Detalii tehnice

• Trigger warning: crimă, viol.
• Cuvinte cheie Pustiul din Pine Barrens: crimă, artă, familie, suburbii, fanatism, investigații.
• Aspecte estetice și de structură: Aceasta este una dintre cele mai frumoase cărți din biblioteca mea, din punct de vedere estetic. În cele aproximativ 440 de pagini regăsim capitole când mai scurte, când mai lungi, din perspectiva celor două personaje principale, povestea fiind împărțită de asemenea în trei. Volumul a fost editat ireproșabil și mi-aș dori ca toate cărțile pe care le citesc să aibă aceeași dimensiune a fontului, aceeași spațiere între rânduri și calitate a hârtiei.
• Recomandări de lecturi similare: Omul focului de Joe Hill.

Ce se întâmplă în Pustiul din Pine Barrens?

Matt McBride este un tată și soț devotat și un agent imobiliar de succes. Viața i se schimbă când devine suspect în dispariția unei artiste locale, pe care o cunoscuse foarte puțin înainte de începerea noului an. Acesta pornește pe urmele adevăratului criminal și devine din ce în ce mai prins în poveste, făcând muncă de detectiv zi și noapte. Nimic nu este mai important decât să descopere făptașul și să o răzbune astfel pe tânăra dispărută.

Cu un vibe ca scos din serialul Ozark, în combinație You, acest roman te poartă prin căutarea asiduă a lui Matt care, după cum era de așteptat, se transformă și într-o căutare în propriul sine. Nu poți ignora chemările care îți tot apar în suflet, mai ales când acestea vor să devii un justițiar. Ce se întâmplă însă cu sufletul celui care vrea să facă dreptate cu orice preț? Unde se mai trage linia atunci când mergi conform premisei „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”?

Puncte forte

• Mi-a plăcut foarte mult felul în care a fost scris acest roman, cu substraturi psihologice și filosofice, împletind elemente din artă și capitalism. Experiența de lectură în sine a fost foarte plăcută, dar acest lucru se bazează foarte tare și pe faptul că ador cum sunt îngrijite romanele de la Curtea Veche, în special cele în format hardcover. Odată cu această lectură, am realizat că nu romanele lungi (350+ pagini) mă supără, ci fontul de mici dimensiuni și spațierea pe care le tot critic de ceva vreme la anumite formate.
• Pe măsură ce citeam, îmi doream foarte tare să nu am parte de un plot twist de tipul Fight Club, dar din fericire această temere nu a devenit realitate. Așadar, Joyce Carol Oates triumfă și la capitolul originalitate. Nu sunt o cititoare avidă de romane polițiște, iar deznodământul ales de ea mi-a îndeplinit dorința de a fi surprinsă. Totodată, mi-a plăcut și faptul că a încheiat toate conflictele pe care le-a început, nelăsând astfel nicio întrebare fără răspuns.
• Mi-a plăcut și faptul că nu a fost vorba doar despre demersuri detectivistice – logice și pragmatice, ci a intervenit și elementul de spiritualitate, acel ceva mai mare care te face să te conectezi cu adevărat la poveste. Personajele principale, salvatorul și agresorul, au o intuiție ascuțită și un rol predestinat pe care îl înfăptuiesc la fel ca orice om care își urmează vocea interioară. Personal, mă interesează mult mai mult acest element spiritual care întregește povestea decât orice structură logică și bine pusă la punct.

Puncte slabe

• Chiar dacă stilul de scriere, construcția personajelor și povestea în sine sunt realizate cu măiestria specifică unui autor cunoscut la nivel internațional, am rămas cu sentimentul că ceva lipsește. Îmi doream foarte mult să acord un punctaj maxim cărții, însă un aspect al evoluției personajului principal, Matt McBride, m-a oprit. Mi-ar fi plăcut să se sublinieze în vreun fel cât de interșanjabile sunt cele trei poziții (victimă, salvator, agresor), cât de tare ajungi să semeni cu cei din celelalte roluri și că poate tocmai acesta este motivul pentru care îi cauți cu disperare – toți reprezintă de fapt părți din tine.

Gânduri finale despre Pustiul din Pine Barrens

Când cineva îmi va cere o recomandare de roman polițist, cu siguranță acesta va fi titlul sugerat de mine. După Violul și Apa neagră, Joyce Carol Oates chiar m-a surprins în mod plăcut prin această lucrare amplă, bine pusă la punct, cu personaje vii și emoții puternice. Originalitate, autenticitate, conexiune – exact elementele de care un cititor are nevoie pentru a putea avea o experiență de lectură ideală.