Am știut că nu îmi va plăcea această carte de la bun început. Nu am rezonat cu stilul de scriere al autorului, iar povestea nu a avut impactul emoțional pe care îl așteptam de la ea, în baza laudelor pe care le-a primit de-a lungul timpului.
Introducere
Am vrut neapărat să parcurg și eu Împăratul muștelor pentru a bifa acest celebru titlu în lista mea de lecturi. Din nefericire, asta este tot ce reprezintă romanul pentru mine – un titlu bifat pe o listă. Sunt curioasă în privința ecranizării, dar am fost complet dezamăgită de conținut.
Despre ce este vorba în carte
Un avion plin de copii cu origine britanică se prăbușește pe o insulă, lăsându-i naufragiați astfel pentru o perioadă extinsă de timp. La început, copiii formează o ierarhie, avându-l drept șef pe Ralph, personajul principal. El insistă asupra importanței focului, astfel încât să poată fi văzuți de la distanță, iar salvarea lor să fie astfel posibilă.
După ceva vreme însă, grupul se împarte în două tabere, iar rivalul lui Ralph, pe nume Jack, are cu totul alte priorități în traiul lor pe insulă. Părțile întunecate ale copiilor ies astfel la suprafață și totul se transformă într-un măcel înfiorător. Împăratul muștelor este o poveste despre supraviețuire și partea primitivă din oameni.
Ce mi-a plăcut
Cu siguranță descrierile zilelor pe insulă și ideea în sine sunt extrem de îmbietoare. Mulți dintre noi visează să se afle într-un loc izolat de restul omenirii, unde domnesc liniștea și soarele. Cu toate acestea, o astfel de viață nu poate fi sustenabilă atunci când nu îți poți îndeplini nevoile umane de bază. Mi-a plăcut să mă imaginez în locul descris de Golding, plin de vegetație și mister. În afară de această idee a paradisului, care este rapid distrusă, nu am găsit nimic demn de apreciat la carte.
Ce nu mi-a plăcut
Nu am rezonat deloc cu felul în care autorul ne-a spus povestea. Era de parcă imaginile se formau distorsionat în mintea mea pe baza cuvintelor sale. Acest lucru a făcut romanul greu de parcurs și a transformat lectura într-o corvoadă.
Descrierile naturii ocupă un spațiu considerabil în Împăratul muștelor. Acest lucru nu este neapărat inutil, cât pur și simplu excesiv pentru gusturile mele. În principiu, nu mi-a plăcut faptul că nu am putut rezona la nivel emoțional cu nimic din ce s-a petrecut în poveste.
Feedback emoțional
Povestea este foarte coerentă în ceea ce privește acțiunile și mersul lucrurilor. Cu toate acestea, acolo unde ar fi trebuit să existe empatie, m-am lovit doar de un mare gol încercând să rezonez cu personajele și situația în care se află. Ideea care mă înfurie într-o măsură este că naufragiul copiilor pe insulă ar putea reprezenta premisa unei utopii – lucru ce nu poate fi adevărat din nicio perspectivă.
Este evident că oamenii, mai ales copiii, vor reveni la starea lor primitivă atunci când nu au cu ce se hrăni, unde dormi sau cum să își facă igiena personală. Nu lipsa adulților reprezintă impedimentul din această poveste, ci tragedia naufragiului în sine. Toate emoțiile care reies dintr-o astfel de experiență nu pot decât să te împingă să devii cea mai întunecată variantă a ta.
Mi s-ar fi părut mai interesant să cunoaștem informații despre de ce un personaj se comportă astfel și nu altfel în aceleași condiții de trai. Personajul meu favorit a fost Simon, cu a cărui reacție rezonez cel mai mult și care mi se pare cea mai naturală. Sfârșitul mi s-a părut sintetic, neverosimil, iar acest lucru a accentuat și mai tare faptul că avem de-a face cu o poveste la care suntem martori, nu în care ne putem implica trup și suflet.
Nu am fost acolo alături de personaje, ci am dat paginile din dorința de a încheia mai repede lectura. Nu pot pune cu exactitate punctul pe i, nu pot spune exact ce a lipsit, însă acesta nu este cu siguranță un roman pe gustul meu.
Concluzie
Împăratul muștelor este o carte ce merită citită pentru a explora creațiile literare cu un mare impact la vremea lor. Golding a câștigat, în fapt, premiul Nobel, ceea ce ne face să fim curioși în privința lui. Mai departe de a fi un punct de referință în alte scrieri sau poate subiectul unor dezbateri, nu văd valoare în acest roman.
4 gânduri despre „Împăratul muștelor | Recenzie literară”