Mi-a plăcut foarte mult acest roman-cult și consider că este potrivit pentru toate vârstele și ar trebui să facă parte din lecturile recomandate încă din clasele mici. Fahrenheit 451 va rămâne cel mai probabil o poveste de actualitate chiar și pentru generațiile viitoare și, chiar dacă este o distopie, mi se pare că ne arată ceva ce deja s-a întâmplat.
Introducere
În carte este vorba despre un protagonist pe nume Guy Montag, un pompier din tată-n fiu al cărui job este să ardă cărțile din casele oamenilor, întrucât acestea sunt interzise. Există două evenimente declanșatoare care îi modifică traiectoria și îl fac să se alieze cu rezistența, în cele din urmă. Este o carte scurtă, foarte ușor de parcurs, care ne arată de ce avem nevoie de cărți și cum pot face ele diferența într-o societate. Mai mult decât atât, romanul oglindește o lume în care oamenii au ales să trăiască “cât mai simplu”, lăsând guvernul să ia toate deciziile în numele lor. Pe scurt, Fahrenheit 451 ne arată o lume în care cunoașterea este înlocuită de gratificări imediate, lipsite de substanță și teribilele sale consecințe.
Ce mi-a plăcut
Mi-a plăcut de la bun început felul în care Ray Bradbury parcă vorbește exact pe limba mea. Fiecare propoziție sau frază a fost construită în așa fel încât să nu mă poticnesc nicăieri, să nu îmi fugă mintea în alte părți, cum se întâmplă uneori la alte romane scrise mai alambicat (un exemplu ar fi Împăratul muștelor). Acest lucru îmi dă de înțeles faptul că merită să parcurg și celelalte lucrări ale autorului, Omul ilustrat fiind următoarea pe listă. Nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme să rezonez atât de bine cu un stil de scriere.
De asemenea, mi-a plăcut întreaga poveste, tot ce s-a întâmplat și am trăit fiecare emoție a personajului principal. Chiar dacă în mod obișnuit nu ar fi genul de persoană cu care să rezonez, toate conflictele sale interioare au fost expuse într-un mod care mi-a stârnit empatia. Toate celelalte personaje implicate în poveste au fost schițate la fel de clar și convingător și pot spune despre Fahrenheit 451 că e printre puținele cărți parcurse de mine care nu a avut niciun element în plus. Acest lucru îmi întărește și mai tare credința că romanele bune nu au nevoie să fie lungi.
Nu în ultimul rând, mi-a plăcut felul în care Bradbury a vizualizat viitorul, unde ecranele mari de televiziune ne-ar înlocui pereții, iar oamenii ar fi complet deconectați unii de la alții din cauza pierderii contactului cu propriile lor emoții. Spuneam la început că mi se pare că povestea s-ar fi întâmplat deja din cauza regimului totalitar ce pare a fi la conducerea Americii, dar și a felului în care există o ruptură între “oamenii normali” și cei care îndrăznesc să își formeze propriile gânduri – presupun că asta nu se va schimba niciodată.
Concluzie
Fahrenheit 451 este o lectură musai de citit, foarte ușor de digerat și care ne atrage atenția asupra lucrurilor care contează cu adevărat: nu cărțile în sine, ci experiențele și călătoriile imaginare ale celor dinaintea noastră, care ne-au împărtășit astfel din înțelepciunea lor. Deși cărțile nu te fac mai deștept, izolarea față de cultură cu siguranță îți micșorează universul interior, până într-atât încât aproape că devii o fantomă.
