Harry Potter și prizonierul din Azkaban, recenzie

Cartea asta mi s-a părut chiar ceva mai rea decât celelalte datorită comicului exagerat al personajelor negative. Harry se întoarce pentru al III-lea an la Hogwarts iar aici apare o nouă alarmă și anume evadarea lui Sirius Black din închisoarea Azkaban. Toată lumea crede că Sirius vrea să-l omoare pe Harry iar acțiunea adevărată e concentrată în ultimele o sută de pagini.

Finalul e fericit bineînțeles. Se pare că tot ce se întâmplă în cărți are legătură cu Știm-Noi-Cine iar Harry află din ce în ce mai multe lucruri pe parcurs. Personajul meu preferat din acest volum este Șmecherilă, motanul Hermionei. Acțiunea încă are un tipar anume iar Harry ajunge să fie singurul erou, aclamat de toată lumea.

Multe replici au ajuns în pragul pateticului, și anume toate replicile scrise cu capslock și mi-a venit în minte replica „dacă ai nevoie de majuscule pentru a impune o anumită stare în cartea ta, atunci trebuie să-ți revizuiești scrisul”. Sper ca filmul să readucă aceste lucruri pe făgașe normale, dacă asta e posibil. În continuare nu îmi place această serie și sper să o termin cât mai repede. Deși mai am patru volume de citit, mi-am pierdut deja orice speranță că o parte cât de mică din aceste cărți mă va putea ajuta să înțeleg cu adevărat de ce Harry Potter este o serie atât de îndrăgită. Nu înțeleg de ce cineva ar vrea să meargă la Hogwarts dacă nu este Harry Potter și poate acesta este un motiv pentru care nu pot lua în serios seria. Un copil de treisprezece ani cu puteri uluitoare moștenite de la părinți salvează lumea vrăjitorilor, când tot ce încearcă el de fapt să facă e să-și salveze propria lume. Sentimentele și comportamentul personajelor nu funcționează deloc așa cum te-ai aștepta. Deși există multe elemente colorate, precum familia Weasley sau replicile amuzante ale lui Ron, tot nu reușesc să descopăr esența seriei. Ce e atât de uimitor la acest copil, atât de uimitor încât poate afecta atât de puternic mințile oamenilor care citesc despre aventurile lui?

Poate că totuși următoarele patru volume îmi vor putea oferi o explicație cât de mică.