Am citit această carte cu sufletul la gură și nu pot spune că m-a dezamăgit finalul. Este o poveste despre efectele abuzului sexual suferite precoce de o copilă pe nume Maria și consecințele suportate de mama ei, care a continuat să atragă în viața lor bărbați abuzivi.
Scenele din scurtul roman se împart în două: perioada de dinainte și de după. Copilăria Mariei are loc în Rabat, Maroc, iar adolescența în Roma, Italia. Aflăm de la început cum tatăl ei biologic, un diplomat respectat în comunitate, își molestează propria fiică în cel mai direct mod cu putință, pe când aceasta avea doar cinci ani. Ulterior, suntem părtașii unei întâlniri pe care mama ei, Silvia, urma să o aibă cu iubitul ei, Antonio, o primă întâlnire dintre bărbat și fiica sa chiar la ele acasă. În urma morții primului soț, Silvia își promite că va deveni protectoarea Mariei, în vârstă deja de treisprezece ani acum. Conjunctura este de așa natură încât ea ajunge să fie pusă față-n față cu exact același tip de situație ca în trecut, unde trebuie să ia acțiune. Învinovățind-o pe fiica ei de un comportament agresiv, ieșit din comun și pur și simplu decadent – un comportament de Lolită, nimfetă – femeia trebuie totuși să-și asume responsabilitatea parentală în cele din urmă. Va putea ea face față acestei provocări sau va rămâne paralizată, înmărmurită în fața situației, ca în trecut?
Am rezonat profund cu stările resimțite de copilă și într-o mult mai mică măsură cu cele ale mamei sale, o femeie obișnuită să-și lase întreaga viața în mâinile unui bărbat. Este vorba despre relația dintre victimă și agresor, dar și mai mult despre persoana oarecum neutră din poveste, tocmai urmăritorul care stă pe margine și face cel mai mare rău nefăcând nimic în privința nedreptăților la care asistă. Este vorba despre lecțiile pe care trebuie să le învețe o mamă, deși cu întârziere, despre ce înseamnă a-ți iubi și proteja copilul, în naivitatea și pierderile sale. Numai gândul că ființa pe care o procrease ar putea reprezenta un impediment în refacerea vieții amoroase a părintelui mi-a stârnit o furie interioară profundă, care m-a implicat cu atât mai mult în poveste. Alternând, inclusiv peisagistic, între cele două locații atât de îndepărtate spațial – Italia și Maroc -, atât de diferite de punct de vedere al culturii, autoarea a reușit să creeze o imagine extrem de complexă asupra vieții celor două personaje principale. Cel care a comparat cartea cu Lolita pe coperta principală nu a greșit, căci avem de-a face cu o poveste modernă despre exact același tip de comportament mânat de traume greu de pus în cuvinte, aproape imposibil de procesat la o vârstă atât de fragedă.
Mi-a plăcut extrem de mult povestea și faptul că are, oarecum, un final fericit, dar la fel de ambiguu ca și comportamentul Silviei. Cât de ușoară ar putea fi de înțeles lipsa de luare a atitudinii din purtarea femeii? Aproape spre zero, ceea ce nu o face însă un personaj de carton, ci cu atât mai mult unul realist, căci astfel de evenimente se întâmplă frecvent în viețile familiale ale multora. Autoarea a creat niște personaje puternice, cu personalități bine conturate, care efectiv impun o reacție din partea cititorului. Din acest punct de vedere, romanul ei de debut mi s-a părut impecabil. Suferința ce se ascunde printre pagini este una grăitoare, ceea ce-l transformă într-o lucrare aproape de geniu prin autenticitatea evidentă a stilului de scriere. Mi-ar fi plăcut, poate, ca finalul să fie unul prelungit, dar mi s-a părut, de asemenea, evidentă evoluția personajelor – cu precădere a mamei – în ceea ce privește derularea poveștii. Observăm astfel o circularitate, sau, mai degrabă, o închidere a cercului, prin felul în care ambele protagoniste își regăsesc forța și puterea de decizie interioare.
O lectură traumatizantă pentru cei neobișnuiți cu teroarea abuzului, o poveste incredibil de realistă, care te absoarbe în agonia personajelor și un fel de expunere a acțiunii perfect stăpânit de mâna celui care știe ce are cu adevărat de spus. Cu siguranță reprezintă o marcă profundă lăsată-n literatură de această scriitoare, pe care aș reciti-o oricând cu plăcere. Recomand acest roman, care, mai mult decât orice, demonstrează până la capăt cum ar trebui să arate o carte de succes, pe plan internațional.
