Voi începe prin a spune că traducerea acestui volum de poezie nu este deloc lăudabilă și îngreunează parcurgerea cărții. Cu siguranță nu aș recomanda nimănui să o citească pe Rupi Kaur tradusă – dacă voi alege să-i citesc și celelalte lucrări, o voi face în engleză.
Chiar dacă traducerea nu ar fi fost neglijentă, genul de poezii scrise de Rupi sunt greu de tradus, întrucât presupun multe jocuri de cuvinte care funcționează cel mai bine în limba originală. Trecând peste acest aspect, oricum nu pot spune că am avut o experiență prea plăcută, însă măcar lectura a fost rapidă.
Autoarea avea doar 21 de ani când a publicat lapte și miere, ceea ce explică întrucâtva genul de mesaje pe care vrea să transmită în aria relațiilor romantice; nu că nu aș rezona perfect cu punerea relației sinelui cu sinele pe primul loc și faptul că trupul unei femei nu poate aparține altcuiva, însă felul rudimentar de a expune lucrurile și mentalitatea de victimă pe alocuri nu m-au încântat prea tare. Să nu mai spun că avem de-a face cu un feminism necopt, à la Taylor Swift din 2010 (povestea cu Better than revenge) – nu poți proclama idealul de femei care se susțin și să-i urezi fostului partener să nu mai iubească niciodată o alta în același timp.
Prin urmare, capitolul iubirea l-am parcurs cu cea mai puțină plăcere, iar cel mai mult m-au încântat la această carte mulțumirile lui Rupi de la final pentru cititor și câteva poeme din capitolul vindecare. Avem în lapte și miere toate etapele unei relații, de la jocurile erotice la continuarea vieții de după, totul în fraze scurte sau în doar câteva cuvinte pe o pagină, alături de ilustrațiile autoarei.
Îmi place stilul lui Rupi, o voi urmări în continuare pe Facebook și voi oferi cu siguranță o șansă altor lucrări publicate de ea în engleză. Volumul de față nu-l pot recomanda nici măcar celor neinițiați în poezie, cu atât mai puțin în această traducere.
Un gând despre „rupi kaur – lapte și miere | Comentariu”