Viața necunoscută a copacilor | Recenzie literară

Am achiziționat această carte pentru că părea pachetul complet: copertă superbă, publicare la o editură care îmi place, un autor contemporan care nu e american, o descriere interesantă și un titlu pe măsură. Am parcurs-o repede și cu plăcere.

Titlul, “Viața necunoscută a copacilor“, provine de la poveștile pe care Julian i le spune fiicei sale vitrege, Daniela, înainte de culcare. Julian este profesor de literatură și scriitor și a cunoscut-o pe Veronica în timp ce el era cu altă femeie. În mod normal, îmi displac poveștile de genul, care sunt centrate pe o relație romantică și atât, însă nu este cazul acestui scurt roman de 117 pagini.

Toată acțiunea din carte are loc într-o singură noapte, o noapte în care soția lui nu se întoarce acasă la ora obișnuită. Din această cauză, Julian alunecă într-o spirală de gânduri – imaginație combinată cu elemente din trecut. Astfel, ajungem să-l cunoaștem mai bine, să observăm pașii care l-au condus spre viața creată. El lucrează la un roman scurt despre un bărbat care supraveghează un bonsai. Alejandro Zambra are o altă carte numită chiar astfel, “Bonsai“, pe care abia aștept să o citesc. Mă aștept ca cele două să fie legate între ele.

În mare pare, acțiunea din roman este povestită în descriere, dar, precum în cazul celor mai multe cărți de acest gen, nu acțiunea în sine este esențială, ci stările pe care autorul ni le induce. Totul mi s-a părut foarte clar și logic până la un anumit punct al cărții, după care parcă apare și o parte abstractă. Punem asta în seama oboselii și a grijilor pe care Julian și le face cu privire la soția sa.

Scriitura este deosebit de frumoasă, m-a captivat de la bun început. Știam că va fi o carte bună după primele cuvinte, așa cum îți poți da seama mereu când întâlnești ceva potrivit pentru tine. Pe de altă parte, de la acea alunecare în abstract, m-am cam deconectat de la poveste. Un film foarte bun ar putea fi realizat în baza tuturor lucrurilor care se întâmplă în mintea acestui bărbat care își așteaptă soția.

După ce am terminat de citit, nu am știut ce rating să ofer cărții. Mi-a plăcut întreaga experiență, dar mi-aș fi dorit mai multe de la ea. Mi-aș fi dorit să pot călători împreună cu protagonistul, cu autorul în scenele pe care și le imagina cu atâta intensitate. Ultima scenă mi-a amintit însă de un eveniment din copilăria mea și doar atunci, în ultimele fraze, m-am putut reconecta emoțional.

În orice caz, recomand această carte din colecția Byblos de la editura Curtea Veche tuturor celor care sunt dispuși să lase un personaj să fie și atât, fără nicio altă pretenție. Cu ajutorul lui Zambra, mi-am dat seama cât de mult îmi plac autorii latinoamericani.