De la William S. Burroughs am mai citit Pederast (/Queer) și mi-a plăcut, de la Kerouac nimic altceva încă, dar am fost încântată când am descoperit că cei doi au scris o carte împreună – mai ales una cu un titlu atât de interesant. Mi-a plăcut și felul cum a fost inclus acest titlu în micro-roman, pornind de la o știre despre un circ. Povestea este bazată pe fapte și persoane reale din viețile celor doi autori¹.

Încă de la început cunoaștem personajele principale: Will Dennison, Mike Ryko (19 ani) – din ale căror perspective ne este spusă povestea², Ramsay Allen (40 de ani) zis „Al” și Phillip (17 ani). Cu toții locuiesc în New York și se vizitează frecvent, își petrec zilele dintr-un bar în altul discutând despre lucruri nu foarte semnificative și observând viața din jurul lor. Nu există o intrigă anume, ci doar un eveniment principal, marcant, ce vizează relația dintre Al și Philip. Cel mai în vârstă este ceea ce am numi un „groomer”, încercând de mulți ani să îi câștige afecțiunea adolescentului. Un alt aspect important este încercarea lui Mike și a lui Philip de a pleca pe vas ca marinari înspre Franța, în contextul războiului.

Este un roman de atmosferă, plin de replici amuzante și diverse situații uneori extreme; sunt incluse aici relații de cuplu, dar lăsate în fundal în fața petrecerilor de grup și băutelor în baruri. Nu m-a plictisit nicio clipă, mai ales că e atât de scurt și alternează între două voci narative. Lumea descrisă este NYC-ul anilor ’40, la fel de viu cum a fost dintotdeauna, dar cu prețuri mai mici. Grupul de prieteni este destul de surprinzător pentru cititorul modern având în vedere discrepanțele de vârstă dintre membrii săi; cu toate acestea, situațiile de viață cu care se confruntă chiar și cei mai tineri dintre ei nu sunt deloc specifice adolescenței. Și hipopotamii au fiert în bazinul lor poate fi considerat o variantă decadentă a serialului Friends.

Cartea m-a apropiat mai mult de cei doi autori, pe care vreau să-i explorez în profunzime. Nu este vreo operă de artă, nu are astfel de pretenții, dar cu siguranță este un text „cinstit”, nu îi pot aduce vreun reproș. Reprezintă chiar o introducere destul de blândă la stilul în care scrie Burroughs, cel puțin. Se regăsesc aici slur words specifice acelei perioade din istoria americană și personaje mai mult visătoare decât ancorate în realitatea pragmatică; o experiență de lectură pe care aș repeta-o.

1. https://en.wikipedia.org/wiki/And_the_Hippos_Were_Boiled_in_Their_Tanks ↩︎
2. Burroughs a scris capitolele din perspectiva lui Will, iar Kerouac pe cele din perspectiva lui Mike. ↩︎