Cristina Boncea

Pederast sau „Queer„, titlul original al romanului preluat și la noi la editura Pandora M, este o carte pe care îmi doream de mult timp să o citesc și care nu a fost deloc ușor de găsit în anticariat. Astăzi am terminat lectura și am rămas cu o sete profundă față de acest autor.

Este o carte foarte scurtă care are parte de o introducere covârșitoare din partea lui Burroughs. Ne spune de la bun început că povestea este reală și că nu i-a fost deloc ușor să o pună în cuvinte. Ne spune că uciderea accidentală a soției sale a fost evenimentul declanșator pentru meseria lui de scriitor. Atunci când pui introducerea în paralel cu scurtul roman în sine cred că este greu să nu te lași cuprins temporar de o stare la fel de profundă de disperare.

Autorul vorbea despre o senzație de posedare, ca și când în interiorul său ar exista o forță malefică. Scrisul este modul prin care poate scăpa de această formă de control, la fel precum lungile discursuri („rutine”) în care se lansează protagonistul său, Lee, reprezintă o metodă de coping la care apelează deseori. Pederast este genul de lectură la care ai acces mult mai ușor atunci când ai citit romanele lui Burroughs în ordine cronologică sau l-ai cunoscut măcar pe Lee din „Junky”, unde am înțeles că este prezentată partea luminoasă a dependenței de opioide.

Din puținele date biografice regăsite în volumul de față am înțeles că autorul a fost toxicoman o bună parte din viața sa, iar cărțile pe care le-a publicat expun mai mult sau mai puțin direct experiențele sale. În Pederast, personajul principal se află în perioada de sevraj și se agață de un tânăr pe nume Allerton într-o relație unidirecțională de tip homosexual. „Eu am anii, tu ai banii, suntem ca americanii” sunt versurile care îmi vin cu ironie în minte când mă gândesc la cei doi.

Lee se află într-o continuă căutare a unui lucru care nu este foarte clar definit. Cert este că simte puternice impulsuri sexuale față de tineri băieți atât din Mexico City, locul unde s-a refugiat în urma procesului care i se intentase în State, cât și din alte orașe unde călătorește în căutare de ayahuasca. Întreg procesul sevrajului este descris destul de clar tot în introducere. Practic, Burroughs este printre puținii autori întâlniți de mine care ne dă cheia parcurgerii textelor sale încă de la început și nu lasă cititorul să bâjbâie singur pentru a înțelege implicațiile emoționale și psihologice ale poveștii.

Poate că am spus chiar prea multe despre acest scurt roman, însă atmosfera și întâmplările descrise sunt cu siguranță reale, brutale și greu de imaginat pentru the average reader care citește din confortul locuinței sale. Mă fascinează întotdeauna să citesc despre Mexic, această țară atât de îndepărtată, unde totuși nu se întâmplă lucruri atât de diferite față de cele din România – diferă doar amploarea. Pot spune că am fost plăcut surprinsă de această lectură și că înțeleg de ce, la vremea ei, Pederast a fost o apariție revoluționară.

Consider că este într-adevăr o carte-cult LGBT, dar, mai mult decât atât, o carte despre singurătate, durere și neputință. Chiar și în mijlocul acestui întuneric, am găsit pasaje care m-au făcut să râd în hohote, așa că nu pot decât să mă înclin în fața lui William Burroughs și să vânez și celelalte romane ale sale.