M-am bucurat când am găsit această ediție aparent rară pe Vinted, din care am citit jumătate cât am fost plecată în vacanță. Strania poveste a lui Benjamin Button şi alte întîmplări din epoca jazzului m-a încântat mai mult cu primele trei povestiri decât cu ultimele patru, dar a fost o lectură plăcută overall.

Recent, am citit și Acum ne despărțim, un volum cu primele povestiri scrise de Truman Capote și mi-au plăcut mult mai tare temele abordate de el¹. Nu știu de ce simt nevoia să îi compar pe acești doi mari autori americani, nu am citit suficientă istorie a literaturii, însă cert este că Fitzgerald nu ar putea fi niciodată favoritul meu (mai ales dacă ideile chiar îi aparțin soției sale).

1. Detalii tehnice
2. Despre povestirile din carte
   1. Ce mi-a plăcut
   2. Ce nu mi-a plăcut
3. Gânduri finale

Detalii tehnice

• Cuvinte cheie Strania poveste a lui Benjamin Button şi alte întîmplări din epoca jazzului: petreceri, infidelitate, faimă, burghezie, nefericire.
• Aspecte estetice și de structură: Cartea are 294 de pagini împărțite în 7 povestiri diferite, de dimensiuni inegale. Deși nu mai sunt fana cărților în ediție de buzunar, aceasta a fost perfectă de luat în vacanță, iar mărimea fontului nu mi-a provocat neplăceri prea mari.
• Recomandări de lecturi similare: Puls – Julian Barnes.

Despre povestirile din carte

• Strania poveste a lui Benjamin Button este binecunoscută și a fost deja ecranizată; aveam doar în mare parte idee despre ce este vorba. Într-adevăr, acest protagonist se naște bătrân și își trăiește viața în sens invers. Povestirea te poate face să contemplezi asupra lucrurilor importante din diferite etape ale vieții.
• Capul și Umerii este povestirea mea preferată, mi-a amintit chiar de povestirile lui Salinger datorită laturii intelectuale a protagonistului. Acest geniu cufundat în lumea academică a filosofiei se îndrăgostește de o dansatoare – în aparență, o persoană complet opusă lui: sociabilă și necititoare. Cu toate acestea, destinul le croiește o soartă ironică.
• În Bolul din sticlă șlefuită este vorba tot despre mâna grea și hotărâtoare a destinului. Cum își trăiau viața cei care nu erau cu adevărat liberi să își urmeze inima? Și care erau consecințele acestui lucru? Iată cum iubirea te poate înnebuni mai ales atunci când o respingi.
• Patru pumni are un puternic substrat moral. Uneori, viața ne zguduie emoțional pentru a ne determina să schimbăm anumite aspecte ale mentalității noastre. Alteori, ea se manifestă prin intermediul oamenilor, care ne pot lovi și la propriu.
• Întîi Mai a fost o povestire lungă, împletind destinele mai multor personaje. Mi-a plăcut cel mai puțin tocmai pentru că aduce în vedere teme precum războiul și urmele sale asupra psihicului uman sau nefericirea celui care nu reușește să își ia în mâini propria soartă.
• Ah, vrăjitoare roșcată! este o povestire simpatică, ce se întinde pe întreaga viață a unui anumit Merlin. O femeie din tinerețea lui i se arată în diferite etape ale înaintării sale în vârstă, tocmai precum universul ne trimite semne care să ne abată de la o cale greșită. Mi-a plăcut nuanța de realism magic pe care Fitzgerald a introdus-o aici.
• Ultima povestire, Duminica nebună, nu are un final ușor de înțeles. Cam în toate povestirile a existat cel puțin o referință la infidelitate sau snobism, dar aici totul capătă un alt substrat: ce se întâmplă când posibilitatea unei idile este pusă în balanță cu un sens superior al vieții?

Ce mi-a plăcut

• Strania poveste a lui Benjamin Button şi alte întîmplări din epoca jazzului este o carte ce merită citită pentru a-l înțelege mai bine pe acest influent autor american. Pot aprecia faptul că fiecare dintre cele șapte povestiri a oferit o tematică nouă și că unele dintre dialoguri mi-au adus un zâmbet pe buze.

Ce nu mi-a plăcut

• Temele abordate de Fitzgerald nu sunt printre favoritele mele. Dacă ai citit Marele Gatsby, nu vei fi deloc surprins de universurile schițate aici; oameni bogați sau care tind către lumina sclipitoare a reflectoarelor sau, opusul lor, bieții oameni lipsiți de bani sau talent care trăiesc printre aceștia. Pentru autor, nimeni nu pare a fi mulțumit cu ceea ce are.
• În afară de așa-numita vrăjitoare din povestirea cu același titlu, nicio altă femeie nu iese în evidență. Toate încearcă să fie doamne sau domnișoare rafinate, cât mai plăcute ochiului masculin, mereu în căutare de avere. Așa o fi arătat America în „epoca jazzului”, dar nu e ceva ce citesc cu plăcere în 2024.
• Felul în care Fitzgerald își construiește personajele și poveștile ne spune multe despre viziunea sa asupra lumii, ce găsește el interesant la existență; ei bine, nu avem mai nimic în comun din acest punct de vedere. Nimic din ce a scris nu mă animă cu adevărat, tocmai din cauza perspectivei din care a privit.

Gânduri finale

Nu voi fi niciodată o fană înfocată a lui Fitzgerald; simt însă nevoia să o cunosc mai îndeaproape pe Zelda după această lectură. Mă bucur totuși că am parcurs volumul pentru a avea o idee mai clară asupra stilului său. Nu simt că aș fi pierdut ceva dacă nu-l citeam niciodată, pe de altă parte.

Strania poveste a lui Benjamin Button şi alte întîmplări din epoca jazzului a fost o lectură pe alocuri plictisitoare, chiar dacă povestirile sunt pline de acțiune. Intensitatea emoțională nu a fost însă la nivelul dorințelor mele; prin urmare, nu o pot considera o carte „bună” sau pe care o pot recomanda mai departe.

1. Posibil să am o preferință pentru autorii LGBTQ+ ↩︎