Al doilea volum din seria Planeta Tokyo m-a încântat la fel de tare precum primul, îmbinând tematici similare: sanatoriu, alcool, droguri și povești de dragoste care decurg una dintr-alta. Claudia Golea m-a fermecat încă o dată prin cuvintele ei, iar singura mea tristețe este că mai există doar două dintre cărțile sale pe care nu le-am citit încă.
Introducere
Am căutat acest al doilea volum peste tot până într-o minunată zi când un anticariat online m-a notificat de revenirea sa în stoc. Am avut și suficient noroc încât să obțin o ediție în stare perfectă, chiar dacă a fost publicat la începutul anilor 2000. Singura mea așteptare de la Tokyo by night era să fie la fel de grozavă precum celelalte cărți scrise de Claudia Golea, dar știam deja că nu am cum să mă înșel în privința ei. În curând, îmi doresc să fac un overview al celor 7 cărți pe care le-a publicat și pe care eu le-am colecționat cu grijă de-a lungul anilor.
Despre ce este vorba
Deși Claudia Golea are 55 de ani în prezent, în acest al doilea volum al aventurilor sale la Tokyo era in mid 20’s și lucra pe post de “mama-san” la un club de noapte. Povestea începe la fel de triggering precum se terminase primul volum, cu autoarea noastră la Spitalul 9, de unde scapă pentru a se reîntoarce în Țara Soarelui Răsare. Aici nu pot decât să o aștepte alte grozave aventuri, cum nu ne-am fi imaginat niciodată că se pot întâmpla în Japonia.
Claudia își găsește noi prieteni și parteneri în timp ce își trăiește viața asemenea unui vampir la clubul Dreams. Cea mai mare parte din acțiune se petrece aici, printre dansatoare și japonezi excitați, care abia așteaptă să pună mâna pe o europeană. Nici crimele nu lipsesc din acest scurt volum, care ne spune mai departe povestea Claudiei; în continuare, nu știm cât e real și cât e fals, dar eu, ca de obicei, prefer să înclin balanța mai înspre prima variantă.
Feedback emoțional
Cu siguranță nu este prima oară când spun acest lucru, însă cărțile Claudiei Golea trebuie experimentate, nu citite. Este foarte greu să pun în cuvinte exact ce se întâmplă în interiorul meu atunci când iau contact cu una dintre lucrările ei tocmai pentru că se simte precum o nebuloasă, un fel de transă în care intru, iar ea devine ghidul meu astral. Ceva din sufletul meu rezonează foarte puternic cu toate felurile prin care Claudia ne arată cine și cum este, în ce fel se raportează la mediu, ce decizii ia în anumite ocazii și cum destinul ei o duce mereu în mijlocul celor mai nebănuite (și amuzante) întâmplări.
Dacă nu aș fi cunoscut niciodată oameni similari, dacă aș fi stat în casă și m-aș fi ocupat doar cu lectura până la această vârstă, da, aș crede că autoarea fabulează, că o singură persoană nu poate trăi atâtea vieți într-una singură, însă tocmai pentru că nu acesta este cazul, nu pot decât să salivez în continuare la genul de aventură continuă în care Claudia și-a transformat viața; nu pot decât să fiu recunoscătoare că ea a hotărât să scrie despre toate acestea, purtându-te astfel cu ea. Eu simt că redescopăr magia vieții de fiecare dată când o citesc.
Nici o singură frază nu este plictisitoare în Tokyo by Night sau orice altă carte scrisă de Claudia. Aproape nimic din lucrurile despre care povestește nu-mi sunt familiare, ceea ce le face cu atât mai incitante. Umorul și felul deschis în care ea privește viața îi dă un grad molipsitor de atractivitate. Felul în care, dintre toate lucrurile povestite, întâmplate sau neîntâmplate, din tot reiese tocmai sentimentul de lust for life este lucrul pe care îl ador cel mai tare. Sunt convinsă că viața nimănui nu e pavată doar cu floricele, însă nu îmi doresc nimic mai mult decât să am și eu un outlook similar cu al Claudiei vizavi de propria mea viață.
Concluzie
Tokyo by Night este continuarea unui volum care ne povestește evenimentele din viața unei românce mutate la Tokyo la începutul anilor 2000. Dacă tematica nu are darul de a convinge în sine, mai spun doar că nu este pentru cei cu o viziune lineară asupra vieții, cei care se așteaptă la un documentar cuminte despre viața din capitala japoneză.
Claudia Golea este unapologetic în scris, prietenoasă, inteligentă și plină de strălucire în fiecare pagină; nu am citit niciodată cărți mai vii, mai grăitoare decât cele scrise de ea. Dacă vrei să râzi, să plângi, să te sperii și să te bucuri, totul în mai puțin de 300 de pagini, recomand cu mult drag această duologie!
