După cum am spus de mai multe ori, aproape niciodată nu am citit ce ni s-a solicitat la școală sau la facultate, însă există și câteva excepții. În acest articol, vreau să analizez lista lecturilor recomandate pentru materia literatură universală în liceu, dar și cele pentru bacalaureat; câteva dintre titluri se regăsesc în lista mea de recenzii și mă gândesc că ar fi de folos celor care trec acum prin aceste etape ale vieții.
Această listă de lecturi am avut-o și eu în anul 2016, când eram în clasa a XII-a și bănuiesc că nu se va schimba prea curând. Am preluat-o din ce am găsit pe internet, iar mai departe urmează să povestesc pe scurt despre experiența mea cu respectivele lecturi. Țin să menționez că unele dintre cărțile recomandate s-au regăsit și în programa Facultății de Filosofie, ceea ce dovedește clar că avem nevoie de o nouă listă, actualizată și adaptată în funcție de vârsta elevilor.
Ce cărți din programa școlară am parcurs?
Mai jos se regăsește lista lucrărilor pe care eu le-am citit sau le-am audiat, cu mici comentarii retrospective. Unde este posibil, click pe titlu pentru recenzie sau rezumat complet!
Suferințele tânărului Werther – J. W. Goethe
Nu mi-a plăcut această lectură și nu a fost nici foarte ușor de parcurs, în sensul în care cel mai adesea am simțit plictiseală sau iritare. Pe de altă parte, povestirea nu este foarte extinsă și merită citită pentru a înțelege mai bine perioada romantică și “Werther Fever” care a venit ca răspuns. Suferințele tânărului Werther se găsește și într-o ediție foarte draguță de la Editura Art!
Nora – Henrik Ibsen
Am audiat această dramă în trei acte, iar experiența a fost în mare parte plăcută. Nu îmi imaginez cum ar fi drept lectură propriu-zisă. De aceea, recomand la rândul meu versiunea de teatru radiofonic.
Florile răului – Charles Baudelaire
Aici nu pot ajuta cu o recenzie întrucât nu am reușit să termin de lecturat minunata carte de poezii a lui Baudelaire. Tot ce pot spune este că nu a trebuit să lecturez prea mult pentru a-l putea numi poetul meu preferat. Dacă ești curios de unde s-au inspirat autori precum George Bacovia, recomand cu multă căldură acest volum, în ediția bilingvă. Singura problemă este că se găsește destul de greu, deoarece cartea nu a fost încă reeditată într-o variantă modernă și completă.
Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde
Recomand această carte pentru liceeni. Se citește repede, mesajul este profund, iar stilul de scriere al lui Wilde este poetic și foarte plăcut de parcurs. Filmul “Dorian Gray” este destul de fidel cărții, așa că dacă nu ești dispus să te supui întregii experiențe artistice, îl recomand!
Procesul și Metamorfoza – Franz Kafka
Am citit Procesul cu mulți ani în urmă și mi s-a părut o lectură chinuitoare din cauza stilului de scriere al autorului. Povestea este mai degrabă abstractă și ai nevoie de un comentariu separat pentru a o putea conceptualiza – cel puțin, așa a fost pentru mine la vârsta adolescenței. Metamorfoza a fost audiată ca teatru radiofonic și, din acest motiv, am găsit-o mult mai ușor de digerat. Ajută să parcurgi măcar una dintre cele două lucrări ale lui Kafka, fie doar și pentru a înțelege meme-urile intelectuale.
Străinul – Albert Camus
Nu mi-a plăcut deloc prima mea întâlnire cu Albert Camus ca scriitor, l-am preferat mult mai tare ca filosof când eram în liceu. Am încercat să citesc și Ciuma după Străinul, însă stilul de scriere mi s-a părut mult prea greu de digerat. Singurul avantaj este că această povestioară este scurtă și “nu are sens, dar merită citită”, ca să-l parafrazez pe autor.
1984 – George Orwell
Mi-a plăcut extrem de mult acest roman și recomand parcurgerea lui în liceu, când l-am citit și eu! Cu drag îl voi reciti în viitorul apropiat, am doar cuvinte de laudă pentru George Orwell în urma acestei lecturi. Recomand și Ferma animalelor, pentru a bifa această căsuță în ceea ce numim cultură generală.
Fahrenheit 451 – Ray Bradbury
Această carte este ideală pentru orice vârstă, din punctul meu de vedere. Este cea pe care o citesc în prezent, mă mai despart 40 de pagini de recenzia pe care urmează să o scriu, dar cu siguranță are toate șansele să devină favorita ta!
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Camil Petrescu
Acesta este romanul pe care l-am avut de comentat la subiectul al III-lea când am dat proba la limba română și, de asemenea, unul dintre singurele două pe care le citisem pentru bac. Pe atunci, mi-a plăcut destul de tare povestea, avea viață, era captivantă, însă acum, privind în urmă, nu cred că Ștefan Gheorghidiu ar trebui atât de glorificat în intelectualismul lui.
Iona – Marin Sorescu
Am audiat această piesă dramatică în perioada bacalaureatului și mi-a plăcut extrem de tare. Am simțit că Marin Sorescu are ceva diferit față de ceilalți autori canonici, ba chiar am citit și câteva dintre poeziile lui la un moment dat și pot confirma că merită toate atenția tânărului modern pentru arta sa. Mare păcat că nu multe dintre lucrările sale au fost reeditate și aduse în actualitate.
Mara – Ioan Slavici
Deși nu pare să se mai regăsească în programă, eu vreau totuși să menționez acest roman simpatic pe care inițial l-am parcurs din necesitate. Dacă reapare cumva la lista de lecturi, vreau să spun că mi s-a părut mult mai digerabil decât Ion și că prezintă tot viața satului și tradițiile românești cu ceva mai puține brutalități implicate.
Plumb – George Bacovia
Deși numai poezia cu acest titlu face parte din programa școlară, eu am conceput un comentariu pentru întreaga operă poetică a îndrăgitului George Bacovia. Concluzia este că am descoperit și alte poezii la fel de minunate, așa că recomand parcurgerea celor cinci volume.
Care este problema cu programa școlară?
A venit vremea să menționez și motivele pentru care nu am citit la timp recomandările de lecturi școlare sau am trăit un sentiment de repulsie față de programă. Vreau să subliniez că viziunea mea nu are în vedere calitatea lucrărilor în sine; nu contest valoarea lor sau meritele autorilor, ci pur și simplu aspecte care țin de adaptarea la mai multe criterii esențiale. Iată de ce îmi displace programa școlară, din perspectiva unui cititor adult:
Sunt incluse multe cărți criptice, greu de parcurs pentru liceeni
Am observat în programă lucrări precum Faust sau Zgomotul și furia de William Faulkner. Genul acesta de cărți ar trebui parcurse cu un îndrumar, ar trebui disecate în clasă timp de mai multe ore împreună cu un profesor competent, lucru care nu este neapărat posibil în liceu, așa că singura concluzie logică ce reiese de aici e faptul că ar trebui păstrate pentru Facultatea de litere, nu pentru clasele IX-XII.
Sunt menționate cărți mult prea lungi
Roșu și negru volumul I și II, Ulise al lui James Joyce, cărțile lui Dostoievski – când să citească un licean toate acestea? Categoric multe dintre ele ar trebui parcurse într-o viață pentru a ne îmbogăți sufletește, însă de cele mai multe ori oricum sunt ignorate în orele de clasă tocmai din acest motiv. Dacă nu se poate discuta pe îndelete despre o lucrare sau măcar succint, dar clar, într-o oră, ce rost mai are să fie inclusă în programă?
Multe cărți nu sunt potrivite pentru adolescenți
Deși adolescenta din mine nu vrea să audă acest lucru, este adevărat că anumite lucrări pot fi înțelese după ce ai căpătat puțin mai multă experiență de viață. Cel mai bine rezonăm cu personaje și evenimente care seamănă cu realitatea noastră, așa că ce ar trebui să facă un licean cu volumele scrise de Cioran sau Platon? Ai nevoie de o bună inițiere pentru a putea cuprinde cu mintea texte filosofice, ai nevoie de un ghid pe măsură, așa că sugerez ca și acestea să fie păstrate pentru facultățile de profil sau cel mult studiate pe bucăți la ora de filosofie pentru profilul uman.
Multe volume abia se mai găsesc
În programă sunt propuse volume de poezie precum Fire de iarbă a lui Walt Whitman, marele poet sau chiar și Florile răului, despre care am menționat deja mai sus că este greu de achiziționat și din anticariate. Ar trebui să se facă cercetări în acest sens sau să se realizeze demersuri înspre reeditarea anumitor cărți din programă înainte de a-i solicita pe elevi să le lectureze.
Temele din anumite cărți nu mai sunt actuale
Romanele secolelor trecute se împart în două categorii, din punctul meu de vedere: cele care trec proba timpului și au încă un efect emoțional asupra noastră (cum ar fi, de exemplu, Amantul doamnei Chatterley), iar pe altele le păstrăm pur și simplu pentru a nu uita cum a fost atunci. Pe acestea din urmă nu cred că are rost să le vârâm pe gât unor adolescenți care probabil simt lehamite la gândul de a deschide o carte tocmai din acest motiv.
Cine dorește să studieze istoria literaturii, o poate face mai departe în viață, la Facultate. Împărțirea pe curente literare sub forma în care ea există astăzi în programă nu servește nimănui. Există cărți propuse în această listă care nu conțin nici cel mai mic element cu care un tânăr al secolului XXI să poată rezona. Prin urmare, astfel de lecturi devin torturi, nu instrumente de îmbogățire a cunoștințelor. Consider că s-ar putea face o triere aici.
Piesele de teatru ar trebui urmărite, nu citite
Acest lucru mi-a fost spus chiar de profesoara de literatură universală din liceu și consider că are dreptate. Este o diferență cu totul diferită să audiezi, măcar, o piesă de teatru sau să parcurgi cuvintele de pe o foaie, lucru destul de anevoios în cazul operelor dramatice. Prin urmare, dacă se dorește explorarea acestui gen de artă, ea ar trebui realizată în sala de clasă, de preferat, în mai multe sesiuni cărora să le urmeze discuții.
Pe cine mi-aș dori să văd inclus în programă?
Ca o mică paranteză, asumându-mi faptul că dorințele mele nu au nicio putere în marea învălmășeală din sistemul educațional românesc, vreau să-i nominalizez pe Petru Popescu (Supleantul) și Mihail Sebastian (Orașul cu salcîmi). Nu cred că în contextul despre care vorbim ar trebui să conteze altceva în afară de arta propriu-zisă, la fel cum s-au trecut cu vederea și backgroundurile politice sau controversele din viețile ale altor autori.
La categoria de autori români contemporani nu văd de ce nu am include și nume precum Dan Stanca sau Doina Ruști acolo lângă domnul Cărtărescu. Consider că lucrările menționate de mine ar fi mult mai pe placul adolescenților decât multe dintre cele existente la momentul actual în programă.
Acest articol vine ca o anexă celui despre de ce am urât școala, dar și ca o reacție la cele mai căutate articole de pe blog – recenziile cărților solicitate la școală. Sper ca această listă să fie de folos, iar comentariile mele să aducă insighturi valoroase. Singurul meu sfat este să nu îți știrbești niciodată sinele pentru a excela într-un sistem care nu te avantajează. Pe de altă parte, nu lăsa acest sistem să te îndepărteze de frumusețea literaturii!
Un gând despre „Listă de lecturi – literatura universală și română în liceu”