De ceva timp mi-am dorit să achiziționez această carte pe care am citit-o în copilărie și care mi-a rămas astfel în memorie. Am găsit-o într-un anticariat la prețul de 35 de lei și am profitat de ocazie pentru a o introduce din nou în biblioteca mea.
Introducere
Volumul conține câteva zeci de fabule pentru copii, dintre care unele se întind doar pe jumătate de pagină. La început, ni se spune că Tolstoi a preluat majoritatea ideilor din Grecia Antică, învățând chiar această frumoasă limbă veche pentru a putea parcurge textele în original. Ulterior, a rusificat poveștile și le-a oferit mai departe copiilor din satul în care s-a născut.
Ceea ce face acest volum deosebit pentru mine este combinația de fabule și desene migălos realizate, într-un stil care mie îmi creează o stare profundă de nostalgie. Consider volumul a fi o lucrare de artă în sine, text și imagine alăturate, ceea ce îl face ideal pentru colecționarii care vor să ducă fabulele lui Tolstoi mai departe.
Despre ce este vorba în carte
Cuvântul fabulă explică destul de bine conținutul acestui scurt volum – o lectură de 30-40 de minute. Majoritatea personajelor fac parte din regnul animal, însă de câteva ori apar și oameni implicați direct în aceste povești. Poate cel mai des întâlnit personaj este vulpea, care își păstrează simbolismul de viclenie.
Fiecare fabulă în parte transmite un mesaj care se subînțelege din context, însă acum, la o lectură matură, mi s-a părut că se leagă foarte mult de păcatele capitale. Lăcomia pare a fi tematica întâlnită cel mai des, urmată de mândrie și lene. De multe ori, personajele sfârșesc tragic, însă nu într-un mod neobișnuit într-o lume în care animalele și oamenii se vânează adesea reciproc.
Ce mi-a plăcut
După cum spuneam, am ales să achiziționez acest volum datorită amintirilor pe care mi le stârnește și modului în care arată. Ador alăturarea de imagini și texte, cât și formatul cărții în sine. Cred că rareori se publicau volume în format hardcover în anii ’90.
Unele fabule m-au amuzat sau m-au făcut să zâmbesc, însă îmi amintesc că impactul lor emoțional era mult mai mare în copilărie, ceea ce mă face să cred că Furnica și porumbița este o operă de și mai mare însemnătate pentru cei mici.
Ce nu mi-a plăcut
Recitind cartea după atât de mult timp, mi-am dat seama că anumite mesaje transmise prin intermediul fabulelor fac parte din categoria credințelor limitative sau a acelor învățăminte care nu mai sunt de actualitate, pe care nu ar trebui să le predăm copiilor noștri. Deși înțelepciunea antică este nemuritoare, modul de prezentare al lui Tolstoi m-a dus cu gândul la substraturi politice – mai exact, comuniste.
Nu putem blama autorul pentru astfel de doctrine, însă putem dez-absolutiza anumite idei: de exemplu, în anumite situații este în regulă să îți lași camarazii în urmă pentru a te salva. Desigur, totul depinde de lentilele prin care privești fabulele; se poate extrage ceva pozitiv și valabil din oricare dintre ele. Mie îmi displace doar ideea de a crea o maximă universală în baza unei situații individuale, dar, până la urmă, vor rămâne cu tine doar acele mesaje cu care rezonezi.
Concluzie
Furnica și porumbița este o lectură ușoară atât pentru adulți, cât și pentru copii. O serie de povestioare mai vesele sau mai triste care pot înfrumuseța o după-amiază ploioasă sau pot readuce în amintire un stil narativ care nu se mai folosește astăzi. Prin urmare, volumul poate deveni chiar o bucată de istorie literară în sine, ceea ce îl face cu atât mai valoros.
Un gând despre „Furnica și porumbița | Recenzie literară”