Casa veselă. O tragicomedie de familie, recenzie

Mă bucur că recuperez ușor, ușor timpul petrecut fără a citi cele mai cunoscute și îndrăgite romane grafice din lume. Această carte categoric este una dintre „cele mari”, chiar lângă seria Persepolis din lista mea de lecturi.

Casa Veselă m-a surprins de la primele pagini datorită stilului în care a fost scrisă, unul extrem de artistic, de roman în toată regula, și nu limbajul simplificat pe care l-am întâlnit de obicei în alte romane grafice. Este autobiografia autoarei și, cum aflăm deja de pe coperta din spate, abordează teme precum viața în familie și LGBT. Mai exact, tema principală este „coming out-ul” a două personaje principale și durerea de a trăi cu această rușine sexuală în raport cu societatea acelor zile. Autoarea îl conturează cel mai detaliat pe tatăl ei, un bărbat pasionat de arhitectură, literatură și artă în general, care totuși se dovedește a fi izvorul multor probleme și întrebări pe care Alison și le adresează de-a lungul vremii. Nu este un mare spoiler dacă menționez din timp că romanul este mai mult unul scris din perspectivă retrospectivă după moartea domnului Bechdel.

Romanul conține foarte multe referințe și paralele literare, în special cu privire la diverse personaje din antichitate. Naratoarea explică această alegere prin faptul că însăși viața ei și amintirile din copilărie și adolescență, cât poate întreaga sa experiență alături de familie îi par trecute prin lentila ficțiunii și doar așa poate găsi un sens în această poveste „tragicomică”, cum aflăm și din titlu. „Casa Veselă” este în sine denumirea dată afacerii de care familia Bechdel se ocupa odinioară, o firmă de servicii funerare. Romanul de 200+ pagini este presărat cu ironii și subtilități pentru connaisseuri, cât și remarci dure din partea personajului nostru principal la adresa mai multor cutume sociale. Nu vreau să risc să dau mai multe detalii decât trebuie, însă este foarte interesant de remarcat cum evenimentele din prima parte a vieții autoarei o marchează și o formează ca persoană ulterior, deși noi nu avem acces decât la gândurile ei și stadiul la care ajunge până în studenție.

Nu pot decât să mai spun că, deși nu a fost cel mai ușor de parcurs roman grafic – datorită profunzimii limbajului, chiar aș spune că e musai de citit și foarte emblematic pentru genul literar pe care-l reprezintă. Cu siguranță mi-ar plăcea să citesc și alte lucrări ale autoarei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.