Toți oamenii pe care i-am auzit rostind numele lui Dan Sociu o făceau cu drag, cu un fel de afecțiune; m-am simțit vinovată că am trecut pe lângă acest autor până acum. Am pus mâna pe porc și sentimental, înțelept și rău, apărută în 2021 la Polirom. Este un volum de maturitate, după cum ne spune chiar Dan în prefață, un volum în care a revenit la rimă. Mi-a plăcut mult ideea prezentată de el, că la un moment dat revenim asupra maeștrilor noștri (într-ale poeziei, în acest caz) și vedem ce putem aduce noi pentru a le prelungi moștenirea literară.

Multe dintre textele acestui volum au un ton jucăuș, uneori chiar disconfortant de jucăuș pentru pseudo-seriozitatea mea conformistă, care trăiește cu impresia naivă că există etică în poezie – mă despart ușor, ușor de această credință bolnăvicioasă. Volumul are și ilustrații realizate de Ioana Drogeanu, care apare menționată într-unul dintre texte. În baza referințelor mele, am văzut similitudini cu Bukowski la Sociu: scene despre beție, despre aventuri de-o noapte, despre dorința apropierii de fetele tinere când acest lucru este frowned upon în societate. Totodată, îmi amintește de câteva povești pe care le-am auzit despre Ioan Groșan (sau spuse de el însuși în volumele cu Amintiri).

Dan Sociu locuiește în București, astfel că mi-au fost amintite scenele tipice de cartier, cu pisici urlătoare și oameni ai străzii, dar și cu plimbările prin Herestrău, unde poți observa diverse reprezentări ale naturii umane. „Eu care sînt poet n-am o minte romantică/deși poate că am avut” este un fel de laitmotiv al acestui volum în care predomină o stare de înstrăinare, un eu liric ce contemplează înaintarea în vârstă și porțiuni esențiale ale vieților trăite până acum (poezia despre Camden mi-a lăsat această impresie).

porc și sentimental, înțelept și rău este menit să fie un volum accesibil, ușor digerabil, dar asta nu înseamnă că îi lipsește profunzimea. Imaginile urbane ne pictează foarte clar în minte melancolia intrinsecă a zilelor noastre, mai ales în capitală, spațiu foarte fecund pentru trăiri rapide care te fac să contemplezi tocmai această poză a omului în jurul căruia lumea se învarte; poetul face un pas în spate, contemplă și redă. Cred că printre textele mele preferate se numără cel de la pagina 56: „plăcere triplă – sexul, cărțulia/ și însuși autorul pe la spate – așa se fute ca la carte„.

În mod cert îmi doresc să cunosc mai îndeaproape lucrările lui Sociu și mă bucur că am început atât de light.