Audiția este cea de-a doua carte scrisă de Ryu Murakami pe care o duc la bun sfârșit. Nu mi s-a părut mai grozavă decât Albastru nemărginit, aproape transparent, însă pasiunea mea pentru acest autor este cu siguranță în creștere.

1. Detalii tehnice
2. Ce se întâmplă în Audiția lui Ryu Murakami?
3. Ce mi-a plăcut la Audiția lui Ryu Murakami
4. Ce nu mi-a plăcut la Audiția lui Ryu Murakami
5. Recomandare

Detalii tehnice

• Trigger warning: violență, cruzime față de animale, scene explicite de sex, limbaj licențios
• Cuvinte cheie Audiția – Ryu Murakami: orbirea dragostei, violență, răzbunare, abuz, frică
• Aspecte estetice și de structură: Chiar dacă este în format mic, dimensiunea fontului a fost satisfăcătoare pentru gusturile mele. Romanul de aproape 200 de pagini este împărțit în capitole de dimensiuni similare. Mi-aș dori să existe o ediție în format mare a acestei cărți.
• Recomandări de lecturi similare: Snuff – Chuck Palahniuk

Ce se întâmplă în Audiția lui Ryu Murakami?

Aoyama, protagonistul nostru aflat pe la patruzeci de ani, decide că este timpul să se recăsătorească după moartea tragică a soției sale. Un prieten apropiat îi propune să demareze o audiție, cu pretextul producerii unui film. Bărbatul nu are nevoie de prea multe CV-uri pentru a o găsi pe aleasa inimii sale, o tânără pe nume Asami. Povestea lor de dragoste avansează lent, dar intens, în pofida avertismentelor pe care el le primește de la cunoscuții săi.

Mai departe, este lesne de înțeles că lucrurile nu sunt ce păreau a fi, iar povestea de dragoste devine un coșmar trăit pe viu. Ce se întâmplă cu superba, seducătoarea Asami și ce o determină să își dea masca jos? Va reuși Aoyama să scape de ceața îndrăgostirii pentru a se salva în timp util? Audiția este o poveste ce se încadrează în genul thriller psihologic, favoritul meu; o poveste plină de suspans, care te ține în priză până la ultimele pagini.

Acum că am citit romanul, sunt mai mult decât curioasă să urmăresc și producția cinematografică ce a stârnit atât de multă vâlvă la apariția sa.

Ce mi-a plăcut la Audiția lui Ryu Murakami

• Povestea este foarte ușor de urmărit. Spre deosebire de celălalt roman pe care l-am citit de la acest autor, nu mi-a fost deloc greu să rețin numele personajelor principale ale poveștii și nici nu a trebuit să mă întorc la paginile anterioare pentru a recapitula narațiunea. Din acest punct de vedere, este un roman scris în stil clasic, o poveste în adevăratul sens al cuvântului.
• Chiar dacă cititorul intuiește și chiar primește foarte multe indicii din partea naratorului cu privire la pericolul reprezentat de Asami, tot ajungi să fii surprins de turnura pe care o ia situația; chiar și atunci când ai de-a face cu un ucigaș, vrei să-i înțelegi motivația, să-i urmărești cumva șirul gândurilor. Murakami a reușit să își păstreze bine secretele, creând un tablou reușit pe baza tuturor indiciilor oferite.
• Marca acestui autor sunt tocmai poveștile „ciudate”, în care se întâmplă tot felul de perversiuni sexuale sau acte de cruzime. Prin urmare, atenția mea este captată din prima și rămâne doar ca execuția să se ridice la nivelul așteptărilor. Subiectele alese de el sunt dintre cele mai intrigante și au în vedere impactul a diverse evenimente exterioare (în general abuzuri) asupra minții umane. Ideile de la care pornește sunt în sine extrem de interesante.

Ce nu mi-a plăcut la Audiția lui Ryu Murakami

• Pe măsură ce citeam, îmi doream foarte tare să pot acorda un punctaj maxim romanului, dar totul depinde de punctul culminant și deznodământ. Nu pot spune că am fost dezamăgită, dar nu-mi vine să-l numesc pe autor un maestru având în față doar această carte. Într-un punct, totul mi s-a părut „cusut cu ață albă”, poate prea tipic, prea la îndemână. Poate tocmai pentru că cititorul nu este complet luat prin învăluire de ce se întâmplă, intensitatea emoțională scade spre sfârșit.

Recomandare

Oricum ar fi, Audiția este o carte cu adevărat bună, ce merită citită. Mi-au venit în minte scenele finale din filmul (care mi-a plăcut foarte mult) The perfection în tandem cu ultimele pagini ale romanului. Poate dacă Murakami ar fi creat mai puțină suspiciune în legătură cu antagonista, nu aș fi avut nimic de reproșat. Cu toate acestea, autorul merită toată atenția și laurii celor care caută să intre în dedesubturile (întunecate) ale psihicului uman.