Femei care aleargă cu lupii este o carte ce îți poate schimba viața, însă trebuie să ai răbdare cu ea (și cu tine însăți) atunci când o citești. Mie mi-a luat mai bine de o lună să duc lectura la bun sfârșit, dar cu siguranță anumite idei au rămas bine înrădăcinate în mine și vreau să vă povestesc despre ele.

1. Detalii tehnice
2. De ce să citești Femei care aleargă cu lupii
3. Ce idei am păstrat din Femei care aleargă cu lupii
4. Gânduri finale

Detalii tehnice

• Cuvinte cheie Femei care aleargă cu lupii: feminitate, psihologie, ancestral, intuiție, basm.
• Aspecte estetice și de structură: Cartea are 550 de pagini, dintre care ultimele 50 conțin mențiuni, note și bibliografie. Îmi place mult verdele de pe copertă și formatul cărții; hârtia utilizată este de bună calitate. Cu toate acestea, aș fi preferat poate un volum mai mare, cu un font mai mare.
• Recomandări de lecturi similare: Interpretarea basmelor de Marie-Louise von Franz.

De ce să citești Femei care aleargă cu lupii

Nu trebuie să fii pasionată de psihologie sau măcar de lectură pentru a citi această biblie a feminității – este suficient să te pasioneze propria persoană și relația cu feminitatea ta. Imboldul de a parcurge volumul (achiziționat mai devreme anul acesta) a venit pentru mine în cadrul programului de feminitate la care o ajut pe Coralina Chiriac, psihoterapeut cu experiență și doctor în psihologie care a cunoscut-o personal pe Clarissa. Ideile pe care le-am regăsit în acest volum vin în completarea cunoștințelor pe care mi le-am însușit eu însămi în cadrul unui alt program organizat de Coralina.

Cu toate acestea, dacă ai măcar o relație de amiciție cu psihanaliza, îți va fi de folos pentru a parcurge interpretările Clarissei la diverse basme și povestiri pe care le-a selectat pentru acest volum. Într-adevăr, cartea se parcurge lent și a fost scrisă în douăzeci de ani, așa că nu avem niciun motiv să ne grăbim când o citim, după cum ne spune chiar autoarea. Femei care aleargă cu lupii se încadrează în mai multe subgenuri de non-ficțiune tocmai pentru că este atât de bogată în informații revelatoare, utile în procesul nostru de individuație – și nu doar atât! Iată câteva motive pentru care să o citești:

1. Vei înțelege cu adevărat la ce se referă termenul de „feminitate”; poate l-ai tot auzit în stânga și în dreapta până ți s-a făcut lehamite și ai decis că nu te mai interesează să întrupezi acest concept, dar Clarissa e „the real deal”; își folosește experiența personală, de povestitoare și artistă, dar și pe cea profesională, de psihanalistă cu zeci de ani de experiență pentru a ne clarifica semnificația unei relații cu femininul sacru din noi.
2. Vei privi basmele cu alți ochi. Personal, sunt la a treia carte ce are la bază interpretarea basmelor în cheie psihanalitică și sunt din ce în ce mai pasionată de legăturile profunde dintre artă și psihologie; dacă până acum credeai că basmele sunt povești pentru copii, menite să îi învețe anumite lecții de conduită, te înșeli. Clarissa ne oferă claritate și profunzime prin intermediul interpretărilor sale și ne arată cum poveștile reprezintă o cheie lăsată de strămoșii noștri pentru o mai bună înțelegere a sinelui.
3. Te vei simți mai înrădăcinată și mai „sane”. Ai trăit numeroase momente de pierdere – atât în gânduri, cât și în viață? Simți confuzie sau o ruptură față de tot ce a fost înaintea ta, începând poate chiar cu relația cu propria mamă? Ai simțit uneori că emoțiile tale te duc în pragul nebuniei? Nimic din toate acestea nu este anormal, ci este profund ancorat în feminitatea ta, în femeia sălbatică din tine, cum o numește adesea Clarissa. Este chiar indicat să afli mai multe lucruri despre ea pentru a te bucura de mai multă pace interioară.

Ce idei am păstrat din Femei care aleargă cu lupii

• Ideea de bază pe care o păstrez în urma acestei lecturi este importanța strămoșilor. M-am „lovit” de ea prima dată când am descoperit constelațiile familiale, însă Clarissa duce totul la un alt nivel, cumva mai palpabil. Este mai ales vorba despre linia maternă, desigur, despre rudele noastre cunoscute și necunoscute și toată moștenirea pe care am preluat-o. Mai departe decât atât, mergem cu gândul la La Que Sabe, femeia primordială. Am luat contact cu ea tot în cadrul meditațiilor, dar nu știam cine este și ce reprezintă. Știam doar că mă simt liberă, aproape precum un animal sălbatic. Onorând feminitatea noastră și a celor din urma noastră, chiar și fără a avea date concrete, aducem această legătură mult mai aproape, preluând astfel resurse care ne vor ajuta să ne transformăm viața.
• Am învățat despre natura viață-moarte-viață; acest ciclu este nesfârșit pe parcursul vieții noastre și este normal că, atunci când e vremea să se sfârșească pentru ca noi să trecem la o altă etapă, totul se întunecă și pare că urmează Adevărata Moarte. Cu toate acestea, nu trebuie să ne sperie, ci să ne bucure această treaptă a evoluției, tocmai pentru că este periodic nevoie de o curățire a sufletului, a vieților noastre, iar cu cât contactul cu Femeia Sălbatică este mai conștient, cu atât vom putea face față de mai bine tuturor transformărilor și le putem chiar prevedea urmările.
• Am aflat că există un prădător natural al psihicului, indiferent de gradul de evoluție personală sau de felul cum au arătat lucrurile în copilăria noastră; nu este vorba doar despre instanța părintelui critic, ci despre un dat natural care apare pentru ca noi să putem continua să evoluăm. Acest prădător ne pune în cale obstacole și, uneori, ne poate fura lumina pentru o perioadă îndelungată, până învățăm să-l identificăm și să ne ferim de el. A fost reconfortat pentru mine să descopăr că este un „canon event”, că orice femeie trece prin etapa naivității sau a autosabotării, tocmai pentru a-și fortifica încrederea în propriul instinct.
• Orice proces de devenire are mai multe etape și nu toate sunt plăcute. De fapt, majoritatea sunt dureroase și pline de întuneric, de îndoieli de sine și chiar pierderea completă a apetitului față de viață. Eu sunt o persoană prăpăstioasă care mereu pare să uite că soarele răsare după orice furtună și fiecare mic război câștigat cu sinele aduce nenumărate daruri; îmi e foarte ușor să mă pierd în acea negură și să îmi spun că nimic nu se schimbă vreodată, dar cuvintele Clarissei au reușit să spargă chiar și acest pesimism puternic din mine, iar acum percep lucrurile chiar și la nivel cognitiv: în mod cert faptul că te afli „în moarte” aduce cu sine o nouă viață.
• Capitolul 6, unde Clarissa tălmăcește înțelesurile din spatele basmului „Rătușca cea urâtă” a fost favoritul meu. Nu mi-am dat seama cât de mult rezonez cu această rățușcă, ce avea nevoie doar să își găsească propriul trib. Mai mult decât atât, nu-mi erau la fel de clare felurile prin care sufletul nostru pur și simplu știe totul și, iarăși, în mod absolut cert, nu poți greși când te lași ghidat de el. Împreună cu mintea și trupul nostru, ne protejează, inițiază diverse etape ale procesului transformator și tot ce avem de făcut este să ne lăsăm ghidate, să vedem totul cu ochii minții. Aceasta este etapa de dezvoltare în care mă aflu de ceva timp.
• Tot din Femei care aleargă cu lupii am înțeles în sfârșit că, la fel cum este în regulă ca în noi să existe mai multe subpersonalități, este în regulă pentru o femeie să aparțină și lumii de sus, și celei de jos. Am scris mai demult un text despre Alice și Ariel în care abordam aceeași temă ce mă obseda: cum poți trăi și în lumea reală, și în tărâmul infinit al universului tău interior? Clarissa ne spune nu doar că se poate, ci că este absolut necesar să pendulăm perpetuu între cele două lumi: din „cea de jos”, lumea din spatele ochilor noștri, ne extragem resursele pentru a ne putea bucura de ele în „cea de sus”, după care ne întoarcem pentru a ne reface forțele și tot așa.
• Mi-a plăcut enorm și povestirea intitulată „Ursul cu luna în piept„, de la capitolul 12. Este o poveste despre asumare și perseverență, despre răbdare ca limbaj al iubirii. Tot din acest capitol am învățat și despre faptul că manifestarea furiei este uneori necesară și chiar binefăcătoare, însă trebuie să înțelegem când să facem acest lucru. Toată cunoașterea de care avem nevoie provine de la Femeia Sălbatică din noi, iar misiunea noastră este să curățăm toate „crengile” care ne împiedică să ajungem la ea; după multiple procese de purificare, ce trebuie oricum să aibă loc frecvent, vom ști.

Gânduri finale

Sunt foarte multe lucruri de spus despre Femei care aleargă cu lupii. Este o carte foarte complexă, ce aduce foarte multe revelații: oferă claritate tuturor femeilor care au zi de zi incertitudini și nu își dau seama cum să se folosească de propriile resurse; femeilor care obosesc, pierzându-se în diferite roluri din viețile lor și ajung să se simtă dezgolite de sine. Practic, orice femeie poate beneficia de această lectură, tocmai pentru că sunt reprezentate aici majoritatea problemelor cu care ne-am confruntat de-a lungul istoriei, fără să fim conștiente de puterea noastră interioară.

Nu am putut include aici toate ideile pe care mi le-a adus sau confirmat cartea, la fel cum nici lucrarea Clarissei nu se încheie cu acest volum – primul dinr-o serie de cinci care formează opera vieții sale. Cu toate acestea, mă bucur că am citit-o într-o perioadă potrivită a vieții mele, când am găsit răbdarea și puterea de concentrare necesare pentru a mă hrăni cu această cunoaștere. Am vorbit la feminin pe tot parcursul recenziei, însă dacă bărbații ar citi cartea cu aceeași deschidere și curiozitate, am putea vorbi de un adevărat shift global…