Cartea cimitirului este una dintre cele mai bune cărți pentru copii pe care le-am citit. Deși am adorat Coraline, Neil Gaiman a reușit în această lucrare să-i vorbească și mai profund copilului din mine, fascinat de tot ce este macabru și interzis de obicei de adulți.

1. Detalii tehnice
2. Ce se întâmplă în Cartea cimitirului?
3. Ce mi-a plăcut la Cartea cimitirului
4. Ce nu mi-a plăcut la Cartea cimitirului
5. Gânduri finale despre Cartea cimitirului

Detalii tehnice

• Cuvinte cheie Cartea Cimitirului: fantome, copilărie, probleme de familie, aventură, întuneric.
• Aspecte estetice și de structură: Volumul hardcover de la editura Arthur este perfect pentru mine, atât în ceea ce privește coperta, cât și dimensiunea fontului și calitatea hârtiei. Cartea are aproximativ 280 de pagini, iar penultimul capitol este cel mai lung dintre toate, conținând cea mai mare parte din acțiune.
• Recomandări de lecturi similare: Coraline de Neil Gaiman.

Ce se întâmplă în Cartea cimitirului?

Nim este un băiețel crescut de fantome și alte ființe magice în cimitir. Părinții lui și sora mai mare au fost uciși cu bestialitate când el era încă un bebeluș. Familia din cimitir îl protejează și îl îngrijește pe cât de mult ar putea să o facă niște ființe imateriale, oferindu-i privilegiul de a putea la rândul lui să fie o ființă aflată la granițele celor două lumi. Din cauza tristei sale povești, el nu are voie să își părăsească noua casă, însă trecutul nu așteaptă ca noi să le întoarcem după el, ci ne urmează singur.

Ce se întâmplă când viața lui este pusă din nou în primejdie? Ce alegere va face el la final? Și câte legături există de fapt între cei morți și cei care trăiesc încă? Cartea cimitirului este o poveste plină de acțiune și suspans, simpatică, dar și foarte profundă despre natura umană și destinul fiecăruia dintre noi. Merită categoric inclusă pe lista cărților de citit într-o viață, indiferent de vârsta cititorului.

Ce mi-a plăcut la Cartea cimitirului

• Ideea în sine, a unui copil care trăiește printre fantome, răspunde chemărilor sufletești ale copiilor înclinați de mici înspre spiritualitate, curioși să descopere lucrurile ce nu se pot vedea cu ochii. Dintr-un oarecare punct de vedere, protagonistul romanului este un supererou, cu puteri diferite de cele ale oamenilor obișnuiți, care îi permit până la un punct să dobândească o cunoaștere profundă asupra existenței în sine.
• Mi-au plăcut capitolele de la început, în care ni se povestesc diverse aspecte ale traiului în cimitir; fie că este vorba despre poveștile de viață ale altor fantome sau sărbătoarea care pentru o noapte face viii să danseze cu morții, aș putea citi la infinit astfel de proze scurte scrise în stilul lui Neil Gaiman.
• Finalul m-a încântat de asemenea, fiind oarecum previzibil încă de la primele pagini. Este un deznodământ tipic pentru toate poveștile cu ființe supranaturale, care se află chiar la jumătatea formei lor umane și celei care le permite să o depășească (True Blood este o referință care îmi vine în minte). Ar fi foarte interesant să aflu ce s-a întâmplat cu Nim după toate cele trăite până în adolescență în cimitir: cum se descurcă în viață cineva cu un background atât de diferit de al altora?

Ce nu mi-a plăcut la Cartea cimitirului

• Încep să cred că sunt alergică la acțiune. Romanul pare divizat: în prima parte, este vorba despre scene diferite din viața și maturizarea lui Nim; în a doua, apare confruntarea cu trecutul, lupta pe care eroul trebuie să o ducă pentru a se salva. Această a doua parte mi-a plăcut mai puțin, tocmai pentru că se întâmplă foarte multe lucruri și nu mai este vorba despre simple scene din viața într-un cimitir.

Gânduri finale despre Cartea cimitirului

Acest roman conține de toate: glume, povești triste și alegeri greu de făcut. Neil Gaiman ne-a oferit cu adevărat noi teme de gândire și un cadru neobișnuit în care copiii trăiesc oricum deseori – lumea imaginară ce se formează de timpuriu în mintea lor, unde ei sunt protagoniștii. Împreună cu celălalt volum, Coraline, prozele autorului sunt un must-read pentru copii tocmai pentru că le respectă această atracție față de lumea celor nevăzute și uneori întunecate.