Am vrut să renunț la lectură după primele pagini, având în vedere că intuiam tema lui grotească, dar stilul captivant al lui Will Self a făcut imposibil acest lucru. În cele din urmă, am regăsit o carte cu un puternic impact personal în Cum văd eu distracția.

1. Detalii tehnice
2. Despre ce este Cum văd eu distracția
   1. Puncte forte
   2. Puncte slabe
3. Gânduri finale despre Cum văd eu distracția

Detalii tehnice

• Trigger warning: abuz sexual, limbaj licențios, tulburări psihice, dependență de substanțe, zoofilie.
• Cuvinte cheie Cum văd eu distracția: puteri paranormale, control psihologic, crimă, manipulare, nebunie.
• Aspecte estetice și de structură: Mi-ar fi plăcut un font mai mare pentru acest volum, dar totuși am reușit să-l citesc într-un timp record pentru mine datorită felului în care a fost scris. Cele zece capitole au dimensiuni similare, cartea având o structură clasică ce are un epilog.
• Recomandări de lecturi similare: Inventarea sunetului de Chuck Palahniuk, Păienjenel de Patrick McGrath.

Despre ce este Cum văd eu distracția

Will Self este englez, iar acțiunea cărții sale are loc în Anglia, cu precădere la Londra. Personajul principal se numește Ian Wharton, iar tatăl său le-a părăsit familia când el era mic. Crescut de mama lui într-un parc de rulote în apropiere de ocean, acesta ajunge sub tutela unui turist venit inițial în vacanță, un anume domn Broadhurst care îl ghidează în explorarea talentului său eidetic. Ian nu doar că are o memorie vizuală foarte bine dezvoltată, dar învață cum poate chiar contorsiona realitatea prin intermediul abilității sale.

Urmărindu-l în viața sa adultă, ajungem să ne întrebăm la rândul nostru dacă nu cumva cel care îi devenise un soi de tată vitreg i-a îndrugat o mulțime de prostii, care i-au destabilizat complet viața interioară. Ian pune sub semnul întrebării întreaga realitate pe care și-o crease, excelând în domeniul marketingului, dar fără a dezvolta relații interumane satisfăcătoare. Care este de fapt adevărul despre identitatea lui Ian și eidetismul său uimitor? Cum văd eu distracția este un roman mai întâi de toate psihologic, care ne determină să privim povestea din numeroase unghii posibile.

Puncte forte

• Mi-a plăcut enorm cum a fost abordată tematica pseudotatălui, care vine în viața protagonistului împărtășind aceleași abilități eidetice pentru a-l ghida, în aparență. Supremația, controlul ce se întinde pe toată durata vieții datorită acestei influențe din copilărie este o temă pe care nu am mai văzut-o nicăieri abordată. Din acest motiv, cartea a avut un profund impact emoțional pentru mine, poate chiar eliberator prin caracterul comun al experienței (normalizare). Limita fină dintre a avea un tutore și un călău care îți creează teamă până aproape de schizofrenie a fost superb explorată de Will Self.
• Cartea te stimulează cu adevărat intelectual; mai întâi, în sensul cel mai direct, deoarece nu am mai parcurs niciodată o lectură care să conțină atât de multe cuvinte necunoscute de mine (am făcut chiar un mic lexic pe baza ei). După aceea, este vorba despre perspectiva din care poate fi interpretată întreaga poveste – ariile de interpretare sunt foarte largi. Este povestea unui psihopat, asemenea lui Dexter? Este o poveste care poate fi de fapt despre toți cei care se simt în afara societății deoarece mintea lor funcționează diferit? Este o poveste spirituală, despre moarte și reîncarnare? Will Self a inclus toate acestea în opera lui.

Puncte slabe

• Deși originalitatea lui Will Self a fost foarte apreciată de critici, eu îl văd drept un Chuck Palahniuk puțin mai erudit. Povestea din acest roman are foarte multe elemente comune cu scrierile acestui autor, printre care sadismul. Acesta a fost motivul pentru care voiam inițial să renunț la lectură, nu îmi face plăcere să citesc despre acte gratuite de cruzime, dar tematica din Cum văd eu distracția este din fericire mai complexă de atât.
• Deznodământul nu a mers chiar în direcția la care mă așteptam. Bazat pe cea mai mare parte a narațiunii, am considerat protagonistul a fi o victimă cu a cărei suferință am rezonat, dar valorile se întorc complet și nu mai știm dacă există cu adevărat un antagonist pentru că toate personajele par a fi astfel, implicate într-un complot universal. Această stare constantă de confuzie îmi displace la un roman, dar probabil acest aspect ține mult mai mult de capacitățile mele exegetice insuficient dezvoltare momentan.

Gânduri finale despre Cum văd eu distracția

• Chiar dacă are o poveste ce conține foarte mult sadism și scene care cauzează disconfort omului aflat în contact cu sinele său personal, este totuși o poveste ce oferă o nouă perspectivă asupra interpretării mai multor aspecte omniprezente în societatea noastră: de la dependența de substanțe la diverse tulburări psihice și a interrelaționării în familie și în afara ei. Pentru acest tip de stimulare intelectuală îi sunt recunoscătoare lui Will Self și probabil voi citi și alte cărți pe care le-a scris.
• Dacă îți dorești o lectură care să te provoace din toate punctele de vedere, să te treacă prin multiple stări de spirit – de la o formă de milă la groază și amuzament, Cum văd eu distracția este cu siguranță o recomandare potrivită! Cartea se distinge dintre multe altele citite în ultima perioadă atât prin originalitatea tematicii și a poveștii, cât și prin întorsăturile de situație și ale felului în care autorul se adresează uneori direct cititorului, fiind el însuși (asemenea domnului Broadhurst) un mare păpușar de rang cosmic.