Anul acesta am citit cap-coadă Cartea cu Apolodor pentru prima oară și am înțeles de ce este tratată precum o comoară literară românească. A doua carte cu Apolodor însă nu se ridică la același nivel, dar ilustrațiile realizate de Dan Ungureanu sunt fel de minunate. Aceste două ediții de la editura Arthur sunt cele mai reușite, din perspectiva mea.

Merită să citești A doua carte cu Apolodor?

• În numele continuității, da. Recent, am citit și Cel mai mare Gulliver, poveste scrisă tot de Gellu Naum, dar am fost dezamăgită. Acest al doilea volum cu scene din viața pinguinului Apolodor este mai scurt, fragmentat, iar rimele nu sunt la fel de impresionante ca în primul.
• Dacă primul volum ne spunea povestea întreagă a călătoriei lui Apolodor pentru a se reuni cu familia sa de origine de la Polul Nord, aici avem doar diverse scene din prietenia sa cu leul Amedeu și cangurul Ilie; simpatice, categoric, dar nu spun o poveste suficient de consistentă.
• Dacă ar fi un volum de sine stătător, s-ar remarca doar prin intermediul ilustrațiilor adorabile, în nuanțe pastelate și care îți rețin atenția minute în șir prin detaliile lor. Poate fi aceasta o poveste frumoasă de spus copiilor înainte de culcare? Categoric. Doar că nu păstrează aceeași valoare literară precum volumul care l-a consacrat pe Gellu Naum în literatura pentru copii.