Acest al doilea volum al Tetralogiei lui Bandini mi-a plăcut mai puțin decât primul. Asemănările cu stilul lui Bukowski sunt mult mai izbitoare aici, iar din păcate eu nu mă număr printre fanii acestuia.
Introducere
Am început să citesc Drumul spre Los Angeles imediat ce am parcurs O să vină și primăvara, Bandini; cele două cărți sunt scrise însă în registre complet diferite. Ambele sunt la fel de scurte și la fel de înțesate cu firul gândurilor lui Antonio Bandini despre lume, dar mai ales despre femei. Deși observ că acest antierou este perpetuu comparat cu Holden Caulfield, îndrăznesc să spun că mi se pare o comparație jignitoare pentru autorul meu preferat, Salinger. Un aspect important de avut în vedere este că, cel puțin în ceea ce privește aceste două prime volume, ordinea lecturii este interșanjabilă. Cu toate acestea, există diferențe semnificative în ceea ce privește personajele.
Despre ce este vorba
În acest volum, Antonio Bandini este un tânăr adult care conviețuiește cu mama și sora sa în apropierea Los Angelesului. Cele două femei depind de ajutorul financiar venit din partea lui și a unui unchi, fratele tatălui său acum decedat. Prin urmare, deși nu se potrivește voinței sale, Antonio este obligat să meargă la muncă.
Cartea este compusă în mare parte din șirul gândurilor sale despre realitatea care-i aparține. Se poate spune că este un afemeiat doar în măsura în care fanteziile pe care și le face despre diverse femei în mod constant contează. În cele din urmă, Antonio își dă seama că vrea să devină scriitor și, din câte pot înțelege, acest volum îi este premergător celui de-al treilea, Întreabă praful, în care antieroul nostru își cunoaște cu adevărat scopul în viață.
Ce nu mi-a plăcut
Cartea se aseamănă cu orice am citit până acum de la Bukowski. Dacă primul volum prezenta drama unei familii de imigranți, desfășurându-se pe mai multe planuri (școală, acasă) și prezentând trăirile mai multor personaje, Drumul spre Los Angeles are mult mai puține de oferit pe plan emoțional. Cel mai probabil, dacă începeam într-adevăr să citesc tetralogia cu acest volum, nu mi-aș fi găsit prea curând motivația să o continui.
Problema mea cu astfel de cărți este că nu reușesc să le identific esența. În ceea ce privește firul narativ și desfășurarea, cartea se aseamănă foarte tare cu Poșta; avem un tânăr nefericit, prins în sistemul american, obligat să muncească, ce ulterior își găsește scopul în viață prin scris. Astfel se poate defini povestea lui Bandini din volumul curent. Pentru mine, nu este un conținut suficient de pătrunzător pentru a mă menține în acest univers, indiferent cât de bine este scrisă cartea.
Concluzie
Cel mai probabil nu voi continua tot cu o carte din tetralogia lui Bandini. Simt că am citit suficiente cuvinte de ocară la adresa societății pentru o perioadă. Datorită stilului lui Fante, atât de ușor este de parcurs și de creativ pe alocuri, cu siguranță voi vrea să citesc toate cele patru cărți la un moment dat. Știu că s-au realizat filme după câteva dintre ele, dar am ajuns la o saturație în ceea ce privește acest univers.
Prin urmare, fanii lui Bukowski vor adora fiecare cuvânt. Nu este de mirare că îl consideră pe Fante zeul său și l-a ajutat să-și împlinească indirect visul. Faptul că este o serie de inspirație auto-biografică este cu atât mai fascinant. Pentru cei care caută profunzime însă, acest roman nu este cea mai potrivită alegere.
