Chiar ieri am revenit în țară, după 7 zile petrecute pe cea mai mare insulă grecească – Creta. Experiența mea nu a fost una dintre cele mai plăcute, iar în cele ce urmează voi oferi toate detaliile necesare.
Detalii tehnice
Ultima mea vacanță din acest an a fost cea din luna martie, la Paris, când vremea mi-a fost potrivnică, iar timpul petrecut în străinătate mi s-a părut prea lung. Ei bine, din nefericire am repetat experiența și în Creta, unde am prins o săptămână caniculară și am petrecut ultimele două zile ale concediului în cameră.
Am ales să merg în Creta deoarece era singura destinație atrăgătoare spre care puteam zbura din Brașov. Aeroportul din Ghimbav s-a bucurat de primii săi călători începând de luna trecută, iar eu îmi doream neapărat această facilitate. Am achiziționat un pachet cu zbor și cazare de la Viotop Travel, o agenție tot din Brașov. La rândul lor, au colaborat cu Christian Tour pentru a-mi face rezervările necesare.
Călătoria mea a început pe 10 iulie și s-a încheiat pe 17. În oferta pentru care am optat erau incluse zborul, transferul de la aeroport și cazarea, fără mese. Costul inițial al călătoriei a fost de 588 de euro; m-am bucurat de o ofertă early booking deoarece am achitat la sfârșitul lunii aprilie. Trebuie să menționez că probabil am achitat și un “supliment single” la cazare pentru că am călătorit singură.
Cum a fost transportul
A fost pentru prima oară când am zburat cu Aegean Airlines, un zbor de tip charter cu durata de aproximativ două ore. Nu mi s-a părut foarte diferit față de alte companii low-cost. Din fericire, nu am întâmpinat întârzieri nici la dus, nici la întors.
La întoarcere însă mi s-a repartizat tot pentru prima oară un loc lângă una dintre ieșirile de urgență și cu această ocazie am aflat de regulile speciale care se aplică în acest caz; beneficiul este spațiul extra pentru picioare, de care mă bucurasem inițial. Cel mai mare dezavantaj pentru mine a fost faptul că nu mi-am putut ține geanta aproape.
Aeroportul din Ghimbav este cel mai curat pe care l-am văzut, fiind atât de nou. Este amenajat într-un mod simpatic și minimalist, însă în spațiul comun de așteptare nu există decât un dozator de apă – tonomatele pentru snacksuri sunt doar la intrare. Sper ca în curând să se deschidă măcar o cafenea în incintă.
Nu am întâmpinat probleme nici legat de bagajul de cală, inclus în pachetul achiziționat, însă am avut parte de momente bune de panică la întoarcere, când autocarul care trebuia să mă ducă de la cazare la aeroport a întârziat 35 de minute. Cretanii nu excelează în a se mișca eficient, așa că am ajuns la poarta zborului meu cu doar 45 de minute înainte de momentul decolării – lucru neobișnuit pentru mine.
Doar când să mă întorc din New York City în București în 2017 am mai avut o întâmplare de tipul “nu mai scap odată de aici”, însă unul din reprezentanții agenției Christian Tour de pe insulă mi-a fost de ajutor de această dată.
Cum a fost cazarea
Am fost extrem de nemulțumită de cazare, lucru pe care l-am comunicat agenției și, indirect, proprietarilor. Se pare că nu m-am documentat suficient despre Creta și Grecia în general, deoarece standardele lor pentru o cazare de trei stele nu corespund deloc cu cele europene (aveam în minte Ibis-ul unde am stat în Paris ca etalon). Așadar, la ei este perfect normal să plătești între 6-10 euro extra pe zi pentru a utiliza aerul condiționat, iar pensiunile, precum cea la care am fost eu cazată, oferă prosoape curate și servicii de menaj doar o dată pe săptămână.
Problema pe care o aveam eu cu Angelika Apartments, unde am fost cazată, a fost faptul că pe Booking și toate site-urile de gen se menționa că menajul este zilnic. Am ales această cazare pentru priveliștea către munți pe care o oferea, însă acum cunosc mult mai multe criterii ce trebuie luate în considerare înainte de a selecta o cazare adecvată în vacanță. Pe lângă neînțelegerea legată de menaj, pe care am soluționat-o împreună cu proprietarii (ei oferiseră informații reale, însă agenția colaboratoare de acolo a omis să le menționeze), somnul meu a fost acompaniat de lătratul câinelui pe care aceștia îl țineau în lanț noaptea și clopotele de la gâtul caprelor de vizavi.
Chiar dacă studioul pe care l-am primit era decorat într-un mod simpatic, fierbătorul de apă avea rugină pe fund, făcându-l astfel inutilizabil, și multe alte obiecte erau în aceeași stare. De asemenea, am avut o reacție alergică pe față după ce m-am așezat accidental cu obrazul pe una din pernele de pe canapea. Nu mai menționez faptul că apa menajeră îmi făcea părul să arate mai rău decât înainte de a intra să îl spăl. Lucruri de genul acesta voi avea în minte data viitoare când voi alege o destinație de vacanță și o cazare pentru câteva nopți.
Angelika Apartments se afla departe de orice. Pentru a ajunge în zona comercială sau la plajă era nevoie să merg cu autobuzul. Din fericire, stația era aproape, doar că trebuia să trec peste un pod plin de rahat de rațe și gâște care trăiau în lacul din apropiere. Prin urmare, am avut parte de o neașteptată experiență pitorească, care, combinată cu temperaturile insuportabile, nu a reprezentat chiar idealul meu de concediu.
Pentru a conchide, menționez că proprietarii acestei cazări sunt un cuplu de vârstnici foarte simpatici, care au încercat să îmi facă experiența plăcută și mi-au mulțumit în repetate rânduri că i-am ales. Celelalte persoane cazate aici erau în mare parte adolescenți veniți cu Erasmus din Germania. Persoanele de contact de la Viotop Travel au fost extrem de amabile și serviabile, așa că subliniez încă o dată că vina pentru nemulțumiri îmi aparține mie în mare parte pentru lipsa de documentare suficientă.
Ce am vizitat
În după-amiaza în care am ajuns, am vrut neapărat să merg la plajă. Am făcut un ocol de aproximativ un kilometru de unde stăteam și am ajuns într-un loc în care puteai să călărești un cal pe plajă, contra-cost. Caii erau ținuți în condiții groaznice, lucru pe care l-am văzut confirmat și în recenziile de pe Google. Plaja din acea zonă nu era extraordinară, de asemenea, mai ales pentru că se afla în apropierea unei uzine care polua foarte tare.
Plaja Amoudara
A doua zi, la recomandarea ghidului, m-am dus pe plajă în Amoudara. De dimineață nu era aproape nimeni, iar toate restaurantele erau închise. Abia în jurul orei 11 am reușit să mănânc ceva, dar era deja prea cald pentru a-mi mai fi foame. M-am întors la cazare și am mai ieșit abia pe seară, când vremea era plăcută – în jurul orelor 19-20.
Orașul Heraklion
Ziua mea preferată a fost cea de-a doua, când m-am dus să mă plimb prin Heraklion. A fost un drum de aproximativ 50 de minute cu autobuzul. Aveam în minte să vizitez muzeul arheologic, care mi-a plăcut foarte tare. Nu mi-am dat seama câtă influență au avut egiptenii și turcii asupra grecilor.
Am avut intrare gratuită cu pașaportul, deoarece am 25 de ani. După ce am vizitat muzeul, la care se formase deja o coadă la 15 minute de la deschidere, m-am plimbat prin centrul orașului.
Am decis să intru într-un salon de înfrumusețare pentru a-mi face cozi împletite. Am fost foarte mulțumită de aspectul lor, dar și de preț și de cât de repede am fost servită. Această coafură pe care am păstrat-o timp de trei zile mi-a fost de mare folos în ceea ce privește canicula.
Tot în acea zi am văzut și Portul Venețian, o priveliște superbă. M-am plimbat printre zecile de magazine cu suveniruri, am ajuns chiar și la celebrul bazaar, iar când m-am întors m-am oprit la un alt salon unde mi-am laminat sprâncenele. Am fost foarte mulțumită de raportul calitate-preț la serviciile de înfrumusețare.
Heraklion mi s-a părut ca orice capitală modernă și m-am simțit bine să părăsesc peisajul rural din zona unde am fost cazată. Drumul de întoarcere a fost însă îngrozitor. Era deja ora de vârf, autobuzul era plin de oameni, iar traficul îngreunat. Până am ajuns la stația mea, denumită Apollonia după resortul de lângă, toată lumea coborâse deja. Chiar dacă există aer condiționat în autobuze, iar acestea au un aspect destul de modern, nu face față la atât de mulți oameni în miezul zilei.
Taverne grecești
Între plaja Amoudara și cazarea mea se găseau numeroase restaurante și magazine. Când se lăsa căldura, după-amiaza, mergeam să mănânc câte ceva. Menționez că abia dacă am avut o masă întreagă în fiecare zi; căldura era mult prea puternică, iar preparatele lor așa-zis tradiționale nu erau extraordinare la tavernele unde am mers.
Din fericire, am reușit să mă împrietenesc cu un localnic, angajat al restaurantului Petousis, unde m-am bucurat de deserturi delicioase și conversații interesante. Această legătură temporară a mai înfrumusețat puțin zilele mele de concediu.
Palatul din Knossos
La sugestia acestui nou amic, m-am dus a doua zi dimineață să vizitez Palatul din Knossos. M-am trezit în jurul orei 9, iar drumul cu autobuzul până acolo dura în jur de o oră. Am avut intrarea gratuită și aici, însă erau atât de mulți turiști prezenți încât n-am reușit să văd mare lucru. Am dat câteva ture, am făcut câteva poze, după care am mers la un restaurant din apropiere să mănânc ceva (o jumătate de salată grecească).
Deși m-am hidratat, aproape am leșinat în autobuzul spre cazare. Era atât de plin încât șoferul nu mai permitea altor călători să se urce, iar eu am putut să mă așez abia după câteva zeci de minute. Chiar și atunci mă rugam să nu-mi pierd cunoștința, lucru care era cât pe ce să se întâmple. Prin urmare, experiența nu a meritat.
Laguna Balos-Gramvusa
Vineri, 14 iulie, urma să merg într-o excursie de o zi pe care am achiziționat-o de la reprezentatul agenției Christian Tour. Îmi sunase interesant să văd celebra plajă roz, să mă plimb cu barca și să iau masa de prânz astfel. Vă spun că am avut o experiență similară în Sulina, care a fost de zeci de ori mai plăcută decât acele istovitoare ore petrecute în excursie, când nu-mi doream decât să fiu acasă.
Cea mai interesantă parte a excursiei mi s-a părut drumul cu autocarul până în port, când ghidul, o româncă stabilită de mulți ani în Creta, ne-a povestit diverse lucruri despre această insulă. Ne-am îmbarcat pe un vas arhiplin, unde abia dacă aveai loc să stai pe jos și am ajuns în cele din urmă la “Laguna Balos-Gramvusa, cea mai frumoasă plajă din Europa”.
Aici, o apă foarte mică trebuia traversată pentru a ajunge pe o mică plajă amenajată în capătul celălalt. Am făcut câțiva pași, după care m-am întors pe vas și am dormit, întrucât temperatura mi se părea insuportabilă.
Aici s-a staționat aproximativ două ore, după care căpitanul ne-a dus la o altă plajă din apropiere, o insulă pe care se afla un castel în vârf, din ce am înțeles. Am făcut de asemenea câțiva pași pe nisip, după care m-am întors pe vas să-mi continui somnul chinuit.
Erau zeci de oameni pe aceste plaje și, deși eram și eu echipată, nu m-am simțit în stare să rămân în aer liber. În această vacanță am învățat cât de mult detest “să fac plajă” și că această activitate nu e deloc pentru mine. De asemenea, mâncarea disponibilă la bord și inclusă în prețul călătoriei arăta execrabil.
Am plecat la ora 7:30 dimineața și am ajuns înapoi la cazare la ora 21:30, complet epuizată. Din fericire, hotărâsem să plătesc totuși pentru aerul condiționat din cameră, așa că măcar am putut dormi la o temperatură satisfăcătoare, spre deosebire de primele 2 nopți când nici cu ușile de la balcon deschise nu reușeam să mă odihnesc.
Singurul loc pe care l-am mai vizitat în ultimele 2 zile ale șederii mele a fost supermarketul din apropiere. Din nefericire, aici nu se găseau fructe proaspete, dar am reușit să supraviețuiesc cu un bol de noodles și câteva snackuri. Trebuie să menționez că piersicile, nectarinele și pepenele verde din Creta sunt absolut delicioase!
Concluzii despre Creta
După cum spuneam, cea mai frumoasă parte a călătoriei mele a fost jumătatea de zi petrecută în Heraklion, unde am reîntâlnit civilizația. Într-adevăr, cretanii sunt oameni foarte prietenoși și obișnuiți cu turiștii, însă pentru mine nu a avut foarte multe lucruri de oferit această insulă pe care nu-mi doresc să mă întorc niciodată.
Mă gândeam tot timpul la vremea pe care o lăsasem în Brașov, cu furtuni și vânturi reci, ideală pentru vară din punctul meu de vedere. Acum, mi se pare că regăsesc și aici aceeași caniculă din Grecia. Cert este că apreciez cu atât mai mult frumoasa noastră Românie și viața la țară pe care o duc în comuna Sânpetru, unde – deși nu complet lipsită de oi și capre – am parte de liniște.
De reținut
- Persoanele cu vârsta sub 25 de ani, inclusiv, au intrare gratuită la muzee și alte atracții turistice.
- Se poate plăti cu cardul în autobuz din luna mai 2023. Costul unei călătorii e de 2,50€; este mai ieftin dacă alegi să cumperi bilet fizic de la diverse chioșcuri.
- Apa de la robinet nu este potabilă. Nici măcar sticla mea reutilizabilă cu filtru marca Brita nu a făcut față și am cumpărat apă îmbuteliată de la supermarket.
- Toată lumea vorbește engleză și cam peste tot se poate plăti cu cardul. În anumite magazine se poate cere o taxă în plus pentru acest lucru.
- Te poți deplasa oriunde cu autobuzul, există foarte multe stații la distanțe mici una de cealaltă.
- Oamenii sunt prietenoși și e un loc destul de sigur, chiar și pe întuneric.
- Prețurile de la restaurante sunt la nivel european – între 10 și 15€ pentru fel principal și ceva de băut. În majoritatea am primit apă plată (din sticlă) din partea casei.
Prin urmare, verile nu sunt făcute pentru a fi petrecute în locuri și mai călduroase decât cel din care provii, iar eu am învățat acest lucru pe calea cea grea. De asemenea, mi-am dat seama cât de important este confortul de la cazare și să știi ce tip de călător ești: static sau activ. Spre propria mea surprindere, mi-am dat seama că fac parte din a doua categorie.