Am achiziționat această carte dintr-un anticariat online pentru că m-a atras foarte mult coperta. După aceea, am văzut că volumul are doar 100 de pagini și mi-am zis că mi-ar plăcea să-l parcurg înainte de a urmări și ecranizarea.
Nu pot scrie o recenzie ca la carte pentru The lady in the van fiindcă am simțit că am parcurs foarte repede cartea, fără a absorbi însă informația cu adevărat. Acest lucru s-a întâmplat abia după ce am terminat de urmărit filmul, care mi-a plăcut extrem de tare.
Cu siguranță povestea de viață a lui M. Shepherd merita ecranizată, deoarece cartea nu ar fi putut conține toate emoțiile generate de aceasta; chiar dacă Alan Bennett se plasează drept observator, filtrul său perceptiv limitează oarecum întâlnirea cu protagonista noastră fascinantă. Deși în film s-a păstrat vocea și prezența naratorului, a fost mai de folos pentru mine să devin eu însămi un spectator al poveștii.
Cartea nu ar fi fost completă fără destăinuirile de la sfârșit, în care aflăm cine a fost cu adevărat bătrâna din furgonetă. Bennett a descris totul cu naturalețe și în ordine cronologică, ceea ce nu e ușor de făcut având în vedere cei 15 ani în care cei doi au conviețuit. Un rezumat de tipul “Doamna Shepherd este o bătrână care trăiește în mod mizerabil în furgoneta ei, în curtea unui cunoscut scenarist până se stinge din viață” nu ar face deloc cinste acestei incredibile povești.
Din anumite puncte de vedere, m-am gândit la Louie Anderson. Felul în care și-a scris el cărțile autobiografice, plus caracterul tatălui său se aseamănă cu această lucrare a lui Alan Bennett. Pe de altă parte, consider că lectura poate fi complet ignorată în favoarea filmului, care ne oferă aceeași poveste, dar o prezentare mult mai intensă.
Un gând despre „The lady in the van | Comentariu literar”