fbpx

Dulapul copilăriei

Lumea părea extrem de limitată prin ochii ei. Când ușile dulapului erau deschise, întrezărea o vagă lumină; putea fi vastă, putea fi infinită, dar ea nu simțise vreodată că ceva ar putea durea prea mult – în afară de întuneric. Întunericul era ce cunoștea mai bine, iar el putea fi infinit sau putea fi moarteaContinuă lectura “Dulapul copilăriei”

Cum distruge misoginismul identitatea? Povestea mea.

V-am prezentat imaginea unei copile care a fost foarte dezechilibrată de lucruri pe care nu le putea controla și care au venit din toate părțile. Abia acum mi-am găsit vocea pentru a exprima toate aceste lucruri. Haide să nu mai perpetuăm asta, să nu mai creștem copile menite “să își revină” din experiență traumatică a unei copilării furate, care trebuie să își facă singure ordine în suflet după. Haide să fim umani.