Emigration Blues, volumul de debut al lui Titus Radu, conține o poveste la fel de pătrunzătoare precum celălalt roman al său, Istoria celor cuminți. Cu același fundal istoric, situându-ne de această dată între ’89 și 2007, urmărim povestea lui Andrei, un tânăr bărbat care emigrează din Lupeni pentru a-și construi o soartă mai bună.

Povestea lui Andrei este doar modul prin care cititorul poate pătrunde în ce a însemnat și înseamnă încă emigrarea pentru români (și nu numai), mai ales într-un context economic atât de neprielnic cum a fost perioada de tranziție după căderea comunismului. Mi-a plăcut foarte mult perspectiva naratorului asupra eroilor Revoluției, expunerea teribilelor crime ce au avut loc atunci: popor versus popor. Romanul se împarte astfel în cele două etape: amintirile lui Andrei despre prietenii săi alături de care a mers la București în decembrie ’89 și prezentul continuu, când, alături de alți cunoscuți din Lupeni, ajunge să lucreze în Italia.

Similar cu protagonistul din Istoria celor cuminți, Andrei a încercat mai întâi să își deschidă propria afacere, o platanție cu tutun și căpșuni; chiar și acest demers sună poetic, cumva idealist, mai ales că visurile i-au fost spulberate tot din cauza străinilor care au început să cumpere afacerile din țară, falimentându-i pe localnici. Divorțat, ajuns înapoi în casa mamei sale și fără prea multe alte opțiuni, alege să se încreadă în visul italian pe baza bine-cunoscutului argument: „vecinul a lucrat acolo și acum are mașină și casă”. Cum este de așteptat, el și prietenii săi nu sunt întâmpinați chiar pe covorul roșu.

Emigration Blues, după cum îi spune și titlul, este un scurt roman despre experiența muncii în străinătate, în special în contextul în care propria țară nu îți oferă prea multe opțiuni de trai. Încă de la debut, stilul lui Titus Radu este foarte bine închegat, chiar recognoscibil, amintindu-mi cumva de cel al lui Petru Popescu (în Supleantul). El îmbină multiple povești de dragoste cu istorisiri triste ale căror protagoniști sunt deseori minorități etnice, conturând astfel foarte realist diverse etape istorice care își lasă încă amprentele asupra noastră. În speranța că lumea va evolua într-un mod pozitiv, este foarte important să nu scăpăm din vedere felul sfâșietor prin care mulți dintre părinții noștri au reușit să își întrețină familiile.

De la crimele Revoluției la mizeria întâlnită atunci când ești „sclav pe plantație”, Emigration Blues reușește să ne arate foarte clar tragedia unei întregi generații și urmările sale. Titus Radu este cu siguranță un autor român care merită citit și pe care îmi doresc să-l descopere cât mai mulți cititori.