Despre biocharia.ritual ecolatru (2020, 2022) au vorbit mulți & rezonez când volumul este caracterizat drept avangardist, dar și criptic, barbian; inovator prin formă și idei; înspăimântător prin tematica post-apocaliptică; o carte scrisă pentru „familiie de cyborgi care vor popula planeta noastră într-un viitor ce frizează grotescul, dar nu și fezabilul”, conform lui Andrei-Codrin Bucur.

Imaginează-ți că o pereche de mâini nevăzute ne iau pe toți & ne mută pe o altă planetă, unde ne găsim adevăratul sfârșit, fiind devorați de plante, animale și insecte – așa cum le tratăm noi pe ele acum. Totul este ciclic în natură, astfel că și omenirea poate beneficia de o renaștere poate mai puțin dăunătoare. Acum, imaginează-ți că această poveste îți este spusă în versuri cu sau fără rimă, în scheme de asociere prin liniuță sau chiar simboluri, refrene sau descântece, ca să nu mai punem la socoteală imaginile mentale create de Mihók, toate din sfera eco și post post post whatever you want.

Am fost impresionată de c u t i c u l a r, volumul lui mult mai „de aici”, când Pământul încă exista și se rotea în jurul axei suferinde a poetului, cum ne place deseori să citim sau să simțim. Au fost păstrate câteva jocuri de cuvinte caracteristice sau viziuni ambalate în ironie, dar miza este cu totul alta în biocharia; nu mai râdem și nici nu mai suferim fiindcă ne confruntăm cu propria decimare.

Nu este o lectură facilă, nu doar din cauza limbajului utilizat (și a referințelor din budsim, care mi-au amintit constant de Sutta lui Flo), ci și a disconfortului rezultat din eliminarea antropocentrismului. Înțeleg că acesta este unul dintre curentele literare actuale, dar perspectiva în sine nu este ușor de integrat după secole de umanism; de aici și nevoia unui „ritual ecolatru”.

Am adorat poeziile clopot submarin, postadevăr, cheag în meleag sau principiile gestionării deșeurilor, dar titlurile nu îți spun prea multe, nu-i așa? Cu această ocazie, am decis să introduc versurile mele preferate în colaje din care vor reieși atât de preferințele mele, cât și imaginea generală pe care o păstrez în urma lecturii. Mai spun doar că acest volum este n e c e s a r pentru toți cei care vor să se alăture mentalului colectiv în mod asumat și să citească despre space junk-ul din noi de la unul dintre cei mai buni poeți pe care îi avem.

---

am inspirat ne-am spart plămânii
ca pe niște pungi de chipsuri unsuroase
eram toate regnurile
așteptam
depresurizarea suferinței strămoșilor

furtuna zgâlțâia fălcile terrei
nanopoeților li s-au aplicat
crotalii auriculare
cleștii de transfer scânteiau a perseide
nu se opresc până nu deșurubează materia

ne vom dona darurile nupțiale
cultivatorilor de levănțică
civilizații carbonizate
în poziție de lotus.

banda scârțâia producția întârzia
ne gâdila o tovărășie nebuloasă
să cari laptele matern cu dricul

punga de plastic traversează strada în siguranță
ceilalți alegeau să se reîncarneze
în sculpturi din sâmbure de avocado

scutură-l te rog scutură-l te rog
scutură-l.