Am ajuns la maki for 2 după ce am citit un eseu scris de Andrada Strugaru¹ despre dislocarea antropocentrismului în poezia română postdouămiistă; fie nu am acordat suficientă atenție, fie chiar nu am mai citit un volum de poezii care să abordeze atât de bine această tematică până acum.

Încep cu o afirmație tare: maki for 2 este „Cartea plantelor și animalelor” în versiune minimalistă, cu o tușă zillenială. Am fost tentată să o tratez superficial, dar după primele 4-5 poeme am sesizat elementul comun: apa. Cum o fi să ne întoarcem la origini, conform anumitor teorii? Oare astfel ar putea arăta apocalipsa umană?

Adelina Pascale nu abordează subiectul chiar din această perspectivă, dar există o constantă retragere în mediul subacvatic, simbol cunoscut și pentru inconștient. Metaforele ei sunt construite în jurul acestui câmp lexical, dar nu este vorba despre un simplu joc de cuvinte. maki for 2 este împărțit în sub-capitole cu nume de orașe asiatice, de la Hong Kong la Seoul și Tokyo; firește că imaginile create sunt puternic influențate de culturile lor.

Fata care „visează să fie oriunde lumina neoanelor dispare” simte că „tot ce se-ntâmplă aici se întâmplă cu mine”; nu este comuniunea cu natura în sens clasic, ci mai degrabă un subton grav, o observație asupra modului în care ne-am lăsat pradă capitalismului, care acum ne sufocă „cu tentacule transparente”. Adelina a introdus sublim inserții auto-descriptive în texte care transcend suferința personală, prezintă o dramă colectivă; cu alte cuvinte, a făcut exact ce ar trebui să facă un poet valoros.

Volumul se remarcă prin acest mix de elemente: exotismul locațiilor de unde și despre care au fost scrise poemele, imaginarul acvatic păstrat pe tot parcursul său, utilizarea corectă a referințelor² , estetica versurilor – niciun cuvânt în plus sau în minus, imagini clare și pe alocuri inedite și, nu în ultimul rând, viziunea personală a Adelinei asupra lumii ca „un cinematograf al lucrurilor care nu durează”.

Pe scurt: de la imaginar la execuție, maki for 2 este o capodoperă pe care nu trebuie să o lăsăm să cadă în uitare.

1. Strugaru, Oana Andrada. “Reprezentări ale animalelor și dislocarea antropocentrismului în poezia română postdouămiistă.” Transilvania, no. 5-6 (2023): 1-10. https://doi.org/10.51391/trva.2023.05-06.01. ↩︎
2. Nu foarte la îndemână, dar plasate cu sens în context și nici excesive. ↩︎