Cred că Antistene ar fi fost mândru să citească Dmitri:genul cinic; Dmitri a surprins perfect această perspectivă asupra vieții, fără a rămâne însă blocat în rigorile școlii grecești.

Sigur, regăsim influențele științelor exacte în acest volum, ceea ce este minunat, adaugă plusvaloare și originalitate. Mai mult decât atât, „genul cinic” vine în continuarea genurilor literare clasice: liric, epic și dramatic. Dmitri a optat pentru a se pune în mod direct în textele sale, ceea ce adaugă de asemenea umor și acel sentiment de apropiere față de cititor. „Să scrii despre etstetic și etic,abia asta/e cu adevărat cinic”, astfel își începe volumul, păstrând acest joc și pe parcursul celorlalte pagini.

Se poate spune că Dmitri:genul cinic este tipul de poem-fluviu, în măsura în care reiterează anumite versuri, ceea ce oferă fluiditate. O temă centrală de aici este fertilizarea în vitro („au vrut apropierea mâinilor a doi oameni blazați într-o clinică de fertilizare”) care aduce cu sine și reflecții asupra copiilor în general, cei pe care îi observi în jurul tău și te duc cu gândul la propria copilărie („dar înainte de maidanul liric ce mai era/a da, copilăria”). Una dintre poeziile care mi-au plăcut și care m-au scos temporar din registrul principal al volumului este Volvo („dacă n-ar fi venit un gând despre ce am putea face/cu imaginea unei fetițe obeze care împinge o minge uriașă într-o livadă cu pere/Și poate Coșa chiar ar fi putut să facă ceva cu imaginea asta, o gogoașă cu gem”).

Tot aici, găsim reflecții și asupra modului în care utilizăm limbajul („cuvintele noastre și-au modificat proprietățile ca proteinele”), a definițiilor cuvintelor – același joc cu epic, etic, estetic etc. Putem spune că Dmitri și-a construit textele într-un mod silogistic, lucru vizibil într-un alt poem care mi-a plăcut mult, 5 din seria Ninja:

Ultimul poem întărește și mai mult caracterul pragmatic al volumului, numindu-se Statistica:o epopee; cred că provocarea pe care Dmitri a luat-o asupra sa – aceea de a face poezie din concepte atât de raționale – a fost dusă la bun sfârșit cu finețe. Drept persoană aflată la polul opus al cinismului (over-dramatism?), am putut totuși aprecia această explorare a limitelor limbajului „ca niște curenți subacvatici”.