Intimitate conține unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit vreodată, Insinuare pe lângă o ființă ciudată. Am primit cartea cadou și am deschis-o aleatoriu la acest titlu, care m-a cucerit instant.

Boala despre care vorbește Angela ar putea fi cea care „i-a măcinat tinerețea între 15 și 26 de ani¹„, tuberculoza. Pentru cititor însă, poate fi vorba inclusiv de o tulburare psihică, cheia în care am citit eu inițial textul, fără să caut informații despre autoare. Volumul a apărut în 2013, iar ea s-a stins din viață zece ani mai târziu, la 82 de ani. O bună parte din poeme, în special cele din partea a II-a și partea a III-a, anticipează și cheamă într-un fel momentul morții. Datele biografice și lectura în sine, laolaltă, fac din Intimitate o comoară ascunsă pentru mine, pe care mă bucur că am descoperit-o.

Cel mai tare mi-a plăcut prima parte, unde se regăsește și poezia de mai sus. Limbajul Angelei face parte din categoria celor acronice, care definesc marii scriitori; distruge orice prejudecată legată de diferențele dintre generații, înmoaie chiar și un cititor foarte pretențios; pe alocuri, lovește și consolează. Spațiile cel mai des întâlnite sunt blocul de vizavi sau peretele alb al camerei, motiv veșnic de contemplare la propria mortalitate; reprezentarea golului interior care a rămas în urma atâtor amintiri. La mulți poeți, ar suna drept ceva banal, dar nu și la Angela. Întreaga ei zestre (personală și literară) reiese dintre rânduri ca un șarpe ce a dobândit conștiință, care nu mai mușcă.

mișcările mele sunt reci și precise/nu mai au căldura și confuzia/stupidă/a tinereții

– Am auzit cântece

În ultimele două părți, pășim într-o realitate sumbră. Poeziile sunt scurte, de impact, prezintă ruptura pe care o aduce înaintarea în vârstă de lucrurile care ne animau odinioară, de contactul cu sinele pe care îl știam. Cu toate acestea, „intră drogul prin toți pereții” în continuare; se păstrează un element ce ține de esența ființei, care unește toate versiunile anterioare. Există aici ceva extrem de puternic și strălucitor care se revarsă; textele nu sunt tânguiri, strigăte de disperare, ci chiar portalul înapoi spre viață, mâna care apare neașteptat pe marginea prăpastiei când credeai că victima nu se mai întoarce.

Ultima poezie din Intimitate, numită chiar Post-poezie, este de asemenea una dintre preferatele mele all-time. Imaginea unui rac de căcat² pentru care scrisul și totul este o corvoadă care mai apoi ne duce la ideea că „poezia (lui) nu mai poate fi/poate deveni sublimă” atinge o coardă aparte a sufletului meu, pe care nu știu să o definesc încă, dar simt reverberația în tot corpul. Cert este că acest volum nu trebuie lăsat să dispară. Cu siguranță mi-a deschis apetitul pentru celelalte lucrări ale Angelei și cu siguranță voi încerca la rândul meu să o recomand mai departe. Yes, așa arată poezia de cea mai bună calitate.

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Angela_Marinescu ↩︎
2. cu atât mai amuzant cu cât Angela e născută pe 8 iulie ↩︎