American Experience (2013) era unul dintre titlurile care mă încântau cel mai tare la Andrei Dósa și am reușit în sfârșit să-l citesc prin bunăvoința autorului.

Nu doar că Andrei a plecat în state prin Work&Travel, cum am făcut și eu în 2017, dar o bună parte dintre poezii sunt despre orașul în care am locuit acolo – New York. Este cel de-al doilea volum de poezii pe care l-a publicat, după Când va veni ceea ce este desăvârșit (2011) și evoluția este evidentă; textele alese au în general o structură narativă clară și fac o trecere frumoasă înspre stilul mai polished al ultimelor două volume – Expectativa luminoasă și Ultima familie tradițională.

Volumul e împărțit în trei: American Experience, Ultimul party cu americani și Nueva York.

Primele imagini care te lovesc sunt juxtapuneri între munca spălătorului de vase și viața liberă de care se bucură cei pentru care lucrezi; această ierarhie se resimte chiar și în cadrul aceluiași colectiv („(ele) dansau în jurul bacşişurilor babane/eu ştergeam cu mopul urmele tălpilor lor goale„); personajele sunt colegii de muncă, de apartament, șefii de la job sau trecătorii ce întruchipează imaginea tipică de american. Mă simt foarte aproape de aceste experiențe, în State ajungi să experimentezi „distanța” în toate nuanțele ei. Una dintre poeziile mele preferate este dulce-i bongul de acasã, în mod specific pentru ultimele două versuri („cred că taică-tu a zis de un milion de ori dósa/știe cuvântul ăsta mai bine decât pe igen„); umorul este una dintre cele mai mari calități ale textelor lui Andrei.

Întâlnirea culturii americane dintr-o poziție de jos aduce cu sine nu doar frustrare și sentimentul de pierdere, ci și un fel de șoc emoțional în fața irealității sale. Ești introdus într-un univers ce pare de carton, dar căruia trebuie să i te supui, iar Andrei a surprins foarte bine toate aceste stări („aici banii sunt garanția că viața va reîncepe/după ce vor strânge suficienți„); munca repetitivă te amorțește și când reiei contactul cu exteriorul oamenii par cu atât mai rupți dintr-un film, realitățile voastre nu au nimic în comun și astfel te adâncești și mai tare în spirala alienării („oamenii par din reclame/dar se mișcă fără entuziasm/când vopsesc pereții casei/nu vopsesc pereții casei reabilitează/decorul reclamei„).

Ultima parte a volumului este reprezentată de un soi de eliberare (luna din W&T când ai voie să te plimbi), o teoretică scoatere din scenă în care poți să fii și tu pe cealaltă parte a baricadei („piciorul dezvelit/doar pentru mine/al statuii libertății/și puful ei blond„). De aici mi-a plăcut mult empireu („zici că suntem pe tâmpa/da dar de acolo nu se văd/
oamenii în costume făcându­-și numărul/în cuștile lor de sticlă”). Andrei ne oferă în continuare imagini despre locuri celebre din NYC, strânse laolaltă în poezia this is not a photo opportunity; îmi place absurdul american (privit prin ochi balcanici) ce reiese din „cei care fac jogging împreună cu câinele nu știu că existã new york dog spa and hotel, unde e musai tu pisi să throw a saturday night Red carpet champagne Party For You & Your Dog.”

O experiență de patru luni descrisă din interior și din exterior, cu scene tipic americane și observațiile fine ale poetului. În special în contextul actual, când mulți dintre noi încă țin cu dinții de dorința occidentalizării, American Experience rămâne pentru mine un reminder despre valorile pe care nu ar trebui să le dăm la schimb pe zgârie-nori.