De la Truman Capote am mai citit doar Mic dejun la Tiffany, care ce mi-a plăcut foarte mult. După Acum ne despărțim sunt cu atât mai avidă să citesc celelalte lucrări ale autorului, majoritatea regăsindu-se deja în biblioteca mea. Această colecție de povestiri de la începuturile carierei sale mi s-a părut absolut fermecătoare.

1. Detalii tehnice
2. Despre ce este Acum ne despărțim de Truman Capote?
3. Ce mi-a plăcut la Acum ne despărțim de Truman Capote
4. Gânduri finale despre Acum ne despărțim de Truman Capote

Detalii tehnice

• Trigger warning: rasism, moarte
• Cuvinte cheie Acum ne despărțim de Truman Capote: sudul Americii, rasism, adolescență, dor de ducă, moarte.
• Aspecte estetice și de structură: Volumul are 176 de pagini, cu tot cu pre și postfață, și conține 14 povestiri scrise în adolescența și tinerețea lui Truman Capote. Îmi place formatul hardcover de la editura Art, iar fontul ales este suficient de lizibil.
• Recomandări de lecturi similare: Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett.

Despre ce este Acum ne despărțim de Truman Capote?

Critica literară (introducerea) ne avertizează în legătură cu faptul că aceste povestiri de la începutul carierei lui Capote sunt doar sâmburele din care s-a dezvoltat talentul său ulterior, că sunt neșlefuite și, pe alocuri, părtinitoare credințelor (rasiste) mediului în care acesta a crescut. Pentru mine nu a fost deloc dificil să trec cu vederea peste aceste două avertismente, am privit doar actul artistic ce nu poate fi judecat după criteriile noastre actuale.

Povestirile sunt legate de tematica celor marginalizați, unul dintre subiectele principale ale lui Truman Capote, el însuși un homosexual din sud care a trebuit să își construiască drumul către succes cărămidă după cărămidă. Multe dintre ele sunt despre tinere insolente care se află încă la școală, altele despre copii inocenți, iar majoritatea sunt despre bărbați și femei de culoare care duc o luptă pentru supraviețuire.

Chiar dacă povestirile sunt foarte scurte, fiecare are tâlcul ei; intenția autorului se vede foarte clar, nu aș spune din acest punct de vedere că ar fi „nelucrate”, doar niște ciorne de-ale lui Capote recuperate pentru un volum postum. Cred că mesajul general care reiese din toate este acela de evadare: toate personajele lui sunt conștiente că există ceva mai mult în lume sau tânjesc către locul pe care îl numesc „acasă”.

Ce mi-a plăcut la Acum ne despărțim de Truman Capote

• Povestirile mele preferate sunt Hilda, Louise și Unde începe lumea, cu Sally ca personaj principal. Ce au aceste povestiri în comun este tematica adolescentei rebele. Una dintre ele este cleptomană, alta suferă de un complex de inferioritate și ultima preferă să trăiască în lumea ei imaginară în timpul orelor. Pur și simplu ador subiectul adolescentelor care ies din normele sociale, care se evidențiază negativ și fac lucruri ieșite din comun pentru a urma un tipar din mintea lor. Aproape că putem regăsi aici puțin din farmecul lui Holly Golightly.
• Spirite înrudite este o altă povestire care a gâdilat preferința mea profundă pentru narațiuni macabre, încărcate de intenții răuvoitoare, cauzate la rândul lor de abuz. Pare că Truman Capote are o aplecare similară pentru personaje sau situații care scot partea întunecată a oamenilor la suprafață, făcându-i să aducă haosul din ei la exterior.
• În Acum ne despărțim găsim povestiri ce determină o gamă variată de emoții, de la compasiune la o întristare adâncă. Nu pot spune că vreuna dintre ele m-a plictisit sau mi-a displăcut în mod special. Tocmai prin scurtimea lor, fiind atât de comprimate, m-am putut bucura în mod egal de firul narativ, cât și de modul de expunere. După cum știți, prefer narațiunile scurte și am devenit o fană a volumelor de povestiri în acest an, așa că nu pot găsi niciun defect acestui volum.

Gânduri finale despre Acum ne despărțim de Truman Capote

Îmi displace ideea conform căreia o povestire trebuie neapărat să respecte toate momentele subiectului. Pentru mine este suficient să fiu martoră indirect la o scenă din viața unuia sau mai multor personaje, mă interesează mult mai tare trăirile care reies de acolo decât sentimentul că ceva se întâmplă în fiecare moment; cu alte cuvinte, prefer scrierile psihologice, în care se întâmplă mult mai multe lucruri pe plan psihic decât exterior.

Poate că Acum ne despărțim nu este o lucrare de geniu, dar povestirile din acest volum sunt perfecte așa cum sunt, din punctul meu de vedere. Punerea lor laolaltă în această ordine este o treabă bine făcută din partea editorilor, dar meritul ultim îi aparține lui Truman Capote: un adevărat povestitor al cărui spirit sensibil îmi amintește foarte tare de Oscar Wilde. Recomand această lectură destul de light tuturor celor care trăiesc cu prejudecăți despre cum ar trebuie să fie o proză și se lasă în voia plăcerii de a citi în sine.