Se pare că 2024 a fost anul cărților de povestiri până acum și am reușit să bifez cartea scrisă de Julian Barnes pe care mi-am propus să o citesc de ceva timp. Puls a fost o lectură foarte plăcută pentru mine, cu povestiri scrise în stilul plin de carismă specific autorului englez.

1. Detalii tehnice
2. Despre povestirile din Puls
   1. Puncte forte Puls
   2. Puncte slabe Puls
3. Gânduri finale despre Puls

Detalii tehnice

• Trigger warning: limbaj licențios, moarte
• Cuvinte cheie Puls: englezisme, relații de cuplu, artă, simțuri, prietenie, diversitate
• Aspecte estetice și de structură: Cartea are 286 de pagini și este împărțită în două seturi de povestiri: prima conține 9 povestiri, iar a doua 5. Fiecare povestire are în medie 30 de pagini. Nu mă încântă foarte tare acest volum publicat în 2011 la Nemira pentru că este hardcover și nu se potrivește cu restul din această serie de autor. Pe de altă parte, îmi place acest format lunguieț din colecția Babel și fontul utilizat.
• Recomandări de lecturi similare: Dragostea unei femei cumsecade de Alice Munro.

Despre povestirile din Puls

1. Prima povestire din volum se numește Vânt dinspre est și ne spune o poveste despre iubire și fugă dintre narator și o femeie misterioasă de pe insula unde locuiește. M-a cucerit din prima aerul de tristețe care răzbate dintre pagini și cu atât mai intens din punct de vedere emoțional a fost să descopăr ce ascunde de fapt femeia.
2. Acasă la Phil și Joanna face parte dintr-o serie de patru povestiri cu același titlu care constau în mare parte în dialogul avut de grupul de prieteni invitați la cină. Tematica principală din aceasta este fumatul și implicațiile sale socio-economico-politice.
3. În pat cu John Updike este povestirea mea preferată din volum. Spune povestea a două prietene ajunse la bătrânețe, despre resentimentele pe care le poartă una față de cealaltă și legătura lor creată pe baza rolului de romanciere. Mi-ar plăcea să văd reprezentarea vizuală a acestei povestiri sub forma unui episod dintr-un serial.
4. În a doua povestire din seria cu Phil și Joanna discuțiile se învârt în jurul sexului și al iubirii și cum se raportează bărbații și femeile la ele. A fost la fel de amuzantă și plină de vorbe de spirit și jocuri de cuvinte precum prima.
5. Lumea grădinarilor ne aduce în scenă un cuplu proaspăt mutat în casă nouă unde apar divergențe legate de utilizarea spațiului din grădina lor. Ce se întâmplă de fapt este că aceste divergențe devin o metaforă pentru dinamica acestui cuplu. Pot spune că este povestirea care mi-a plăcut cel mai puțin pentru că îmi displace profund să citesc despre plante.
6. Urmează o a treia povestire de la masa lui Phil și a Joannei care cuprinde discuții tot pe tema diferențelor dintre femei și bărbați, cu mențiuni politice, filosofice și glume porcoase. Toate povestirile sunt conectate între ele și mereu se reia o parte din ce s-a discutat anterior. Am râs copios și la aceasta.
7. Violare de proprietate descrie un bărbat tipic brașovean, așa ca o glumă. Este vorba despre un bărbat pasionat de drumeții, un tip foarte pragmatic care intră într-o relație cu o femeie pe care nu o poate înțelege – de ce? Pentru că este complet deconectat de la propriile sale emoții, asta fiind interpretarea mea. Recunosc că mi-a trezit emoții de furie și frustrare povestirea, tocmai pentru că această tipologie de bărbat este foarte des întâlnită. Este a doua cea mai puțin preferată poveste din Puls pentru că îmi displace să citesc și despre drumețiile în natură.
8. Avem ultima povestire din seria cu Phil și Joanna pentru a mai destinde atmosfera. Grupul de prieteni a vorbit despre pierderea utilizării limbii latine în vorbirea directă, printre alte lucruri. Toate povestirile din această serie m-au amuzat copios și le-am găsit foarte simpatice.
9. Linii ale căsniciei este o poveste despre doliu. Julian Barnes însuși și-a pierdut soția, așa că îmi închipui că tot ce a scris pe această tematică a fost simțit mai întâi de el însuși. Ce se întâmplă când multe dintre lucrurile care îți aminteau de relația cu partenerul decedat dispar odată cu trecerea timpului?…
10. În partea a doua a volumului începem cu povestirea intitulată Ilustratorul. Registrul devine mult mai sumbru față de povestirile din prima parte, iar aici îl avem în prim-plan pe un surdo-mut care se plimbă din sat în sat și realizează portretele oamenilor. Acțiunea are loc într-un trecut destul de îndepărtat din punct de vedere istoric, dar înțelegem cum caracterul oamenilor nu se schimbă de-a lungul secolelor.
11. Complicitate este o poveste despre simțuri, simțul tactil mai exact, și cum ne impactează relația cu lumea și cu ceilalți (mai ales pe plan romantic). Lectura mea anterioară fiind Lento. Meduza, mi-a ajuns până peste cap să citesc descrieri minuțioase ale felurilor în care simțurile noastre ne ajută să navigăm prin viață, așa că nici această povestire nu poate sfârși în lista favoritelor mele.
12. Armonie mi-a plăcut foarte tare și ne spune povestea unei tinere pianiste care a orbit din senin, iar un medic încearcă vindecarea ei printr-o metodă alternativă pe care o practică; metoda implică magnetismul și muzica sferelor. M-am regăsit chiar în această povestire, dezvoltând și eu o boală oculară în fragedă copilărie din motive similare cu ale fetei de aici.
13. Carcassone este mai mult o istorisire non-fictivă decât o povestire în sine ce compară relațiile de cuplu dintre anumiți homosexuali, cunoscuți de narator, și căsătoriile lui Garibaldi. Nu mi-a făcut plăcere să o citesc tocmai din acest motiv, faptul că nu este o poveste în sine.
14. Puls, povestea care dă și denumirea volumului, este una dintre cele mai lungi și „umane” din volum. Trăim alături de narator printr-o căsnicie pe care o compară cu relația părinților săi. Avem cele două relații în paralel și întrebările pe care bărbatul și le adresează referitor la identitatea mamei și tatălui său. Reies de aici multe observații profunde asupra felului în care ne raportăm la părinți pe măsură ce înaintăm și noi în vârstă.

Puncte forte Puls

• Poveștile sunt pe teme destul de diverse și mi-a plăcut și ordinea în care au fost introduse în carte. Mai mult decât atât, câteva dintre tematici mi-au adus idei noi în minte, lucruri la care nu m-am gândit până acum.
• Fiecare dintre povestiri este scrisă într-o tehnică admirabilă, pe o voce caldă și prietenoasă pentru cititor. Tocmai datorită stilului lui Julian Barnes, nu am citit nimic plictisitor de la el până acum.
• Două dintre povestiri mi-au plăcut extrem de tare, În pat cu John Updike și Armonie. Am apreciat în mod deosebit finalurile, faptul că nimic nu a fost lăsat în aer, ci s-a încheiat într-o notă de melancolie dulce.

Puncte slabe Puls

• Mi-aș fi dorit mult să pot acorda un punctaj maxim volumului, dar majoritatea povestirilor nu îndeplinesc acest criteriu. Este strict o chestiune de gust pentru mine, nu îmi place să citesc despre anumite teme pe care Julian Barnes le-a abordat aici – nici despre cuplurile în vârstă care se uită cu nostalgie la trecut, nici despre descrieri ale naturii sau ale simțurilor umane.

Gânduri finale despre Puls

Mi-a plăcut foarte mult acest volum de povestiri a cărui valoare a crescut pentru mine prin prisma seriei despre Phil, Joanna și prietenii lor. Am râs, m-am întristat, am contemplat – din acest punct de vedere, Puls este o lucrare excelentă! Din păcate, nu simt nevoia de a-l citi pe acest autor foarte des, dar, când o fac, nu sunt niciodată dezamăgită.