Pentru că am fost impresionată de Cartea cu Apolodor, am vrut neapărat să citesc și această lucrare a lui Gellu Naum. Din păcate, nu mi s-a părut a se ridica la nivelul volumelor care l-au consacrat pe acest autor român. Pentru că nu poate fi vorba despre o recenzie întreagă în cazul acestei scurte cărți pentru copii, las mai jos câteva observații referitoare la Cel mai mare Gulliver.

Merită să citești Cel mai mare Gulliver?

• Sunt sigură că, atunci când citesc cărți pentru copii, copilul meu interior le parcurge odată cu mine. Așadar, și în numele ei, spun nu.
• Cartea este scrisă în versuri, în cea mai mare parte, spunându-ne povestea unui băiat pe nume Mihai care își dorește să fie precum Gulliver al lui Swift – foarte înalt. Printr-un vis, el reușește să exploreze cum ar fi o astfel de viață de gigant.
• Comparativ atât cu Apolodor, dar și cu alte povești pentru copii pe care le-am citit recent, nu consider că aceasta merită să fie inclusă în lista celor de neratat. De la ilustrații la morala poveștii, nu am regăsit niciun element care să-mi aducă bucurie pe parcursul lecturii.
• Singurul motiv pentru care am vrut să citesc cartea este renumele autorului și așteptările preexistente față de lucrările lui; mai mult decât atât, sunt o fană înfocată a acestor ediții hardcover de la Arthur, de foarte bună calitate. Cu toate acestea, nu sunt tot timpul cărți de nota 10.

Concluzia mea este că Cel mai mare Gulliver nu merită neapărat atenția publicului, indiferent de ce vârstă are cititorul. Câteva titluri de cărți pentru copii demne de a fi citite sunt: povestirile lui Oscar Wilde, Unde fugim de-acasă? de Marin Sorescu, Noaptea pe plajă de Elena Ferrante, Costumul Nici-nu-contează și alte povestiri de Sylvia Plath și Coraline de Neil Gaiman.