Mi-a făcut mare plăcere să parcurg acest scurt roman grafic, publicat după succesul seriei Persepolis. Și în acest caz este vorba despre o autobiografie, care evocă momente atât amuzante, cât și grăitoare despre situația sociopolitică din Teheran.
Introducere
Acest volum a fost achiziționat de asemenea de pe Vinted, precum ultimele zeci de cărți nou adăugate în biblioteca mea. Nu știam de existența lui și am înțeles dublul sens al titlului abia mai spre sfârșitul lecturii. Cred că nu este nevoie de nici măcar o oră pentru a parcurge conținutul romanului grafic atât de frumos ilustrat. Deși a fost publicat inițial la începutul anilor 2000, cred că subiectele de discuție ale protagonistelor sunt încă de actualitate. Broderii a fost încă un reminder despre tristețea pe care Iranul o poartă în sine.
Despre ce este vorba
În casa bunicii lui Marjane Satrapi se strâng mai multe femei pentru a bea ceai și a se lansa în diverse discuții. Poveștile care apar, sub formă de bârfe sau confesiuni personale, conțin elemente mai degrabă tragicomice; chiar și cele care par a fi spuse doar pentru amuzament ascund de fapt o realitate crudă și tristă în spate.
În general, este vorba despre căsnicii eșuate, femei căsătorite de mult prea tinere prin deciziile familiilor lor, femei care își doresc mai mult decât orice să evadeze din patriarhatul iranian. Este drept, am râs de multe ori, la diverse expresii, replici sau povestiri, dar tot ce își povestesc aceste femei rămâne până la urmă un subiect tabu al perioadei lor.
Marjane Satrapi a strâns aceste broderii și ni le-a oferit. Este vorba atât despre felul în care poveștile femeilor se intercalează, cât și despre ideea de virginitate și păstrarea ei; considerată încă o formă de “onoare” și o necesitate pentru a putea o viață de cuplu, protagonistele ajung să vorbească despre redobândirea acesteia pentru a ascunde greșelile trecutului.
Ce mi-a plăcut
Stilul din Persepolis este vizibil și aici: același umor, replici neașteptate și punere în scenă care creează un colaj izbitor. Este greu să nu te transpui în pielea acestor personaje deloc diferite de noi, femeile europene, dar cu mult mai puțin privilegiate. Mi-a plăcut să râd și să mă simt și eu o parte din grupul femeilor care se bucurau de ceai și intimitate împreună. Mai mult decât atât, mi-a plăcut sentimentul de solidaritate dintre ele și felul în care se încurajau. Poate, într-o zi, să fii femeie în Iran nu va mai semăna atât de mult cu o condamnare la moarte sau o viață lipsită de libertate.
Concluzie
Recomand Broderii, împreună cu celelalte romane grafice realizate de Marjane Satrapi! Mă bucur că o persoană cu o astfel de voce și viziune a reușit să se reconecteze cu trecutul ei pentru a ni-l prezenta sub această formă. Sper ca astfel de mărturii să devină cât de curând doar o relicvă, nu un adevăr care continuă.
