Sunt o persoană care se ghidează foarte mult după estetică atunci când achiziționează o carte. Dacă este o carte pe care am mai citit-o în altă ediție, cu atât mai mult îmi doresc un exemplar plăcut din punct de vedere estetic în bibliotecă. În acest articol explic mai pe larg ce mi-aș dori eu de la aspectul unei cărți.
Impactul aspectului asupra experienței de lectură
Ideea acestui articol mi-a venit chiar astăzi, când am început să citesc “Mă gândesc să-i pun capăt” de Iain Reid, publicată la editura Curtea Veche, și mi-am dat seama că ador totul la această carte: de la fontul utilizat până la felul în care paginile se simt la atingere.
Sunt în general foarte interesantă de a avea experiențe senzoriale de înaltă calitate, iar acesta este obiectivul meu din ultima perioadă. Nu este de mirare că acest aspect mi-a atras atenția la noua mea lectură, însă vreau să aduc exemple practice și să subliniez cât de mult impact are aspectul asupra experienței de lectură în general.
Importanța copertei
După cum spuneam, această carte este doar un exemplu pe care l-am avut la îndemână pentru a ilustra aspectele pe care le apreciez cel mai tare la cărți și, deseori, cele care mă fac să le cumpăr. În primul rând, vreau să menționez că eu ador edițiile hardcover. Știu că sunt mai costisitoare ca producție și că ocupă ceva mai mult spațiu în bibliotecă, dar cumva oferă un prestigiu experienței de lectură.
Tocmai pentru că nu foarte multe cărți sunt produse în format hardcover la noi, trăiesc senzația că am în față un roman cu adevărat bun sau cel puțin unul extrem de popular. Știu că romanul lui Iain Reid s-a bucurat de faimă globală, în special în urma producției Netflix pe care o voi urmări după. Mai mult decât atât, îmi place senzația de robustețe atunci când dau paginile.
Supracoperta este un alt avantaj din punctul meu de vedere. În lipsa unui semn de carte, poți prinde paginile parcurse sub ea. Pe lângă acest mic beneficiu, consider că oferă pur și simplu eleganță cărții. Eu nu dau niciodată aceste supracoperte jos, chiar dacă se pot rupe cu ușurință sau colțurile se pot îndoi. Cred că aș risca mai mult să le pierd sau să le deteriorez astfel, iar o carte “dezbrăcată” nu mi se pare la fel de atrăgătoare.
Per ansamblu, îmi place cum se simte supracoperta la atingere și tind să cred că volumele în format hardcover rezistă mai mult în timp. Nu în ultimul rând, ador când regăsim atât detalii despre autor, cât și despre carte în părțile interioare ale supracopertei. Pe lângă textul de pe spate, consider că aceste detalii completează experiența literară.
Fontul, spațierea și caracteristicile paginilor
Ce fac atunci când sunt interesată să cumpăr o carte în spațiul non-virtual? O deschid la o pagină oarecare și o răsfoiesc, cum s-ar spune. Desigur, conținutul este cel mai important aspect, deci presupunem că deja am suficiente informații despre carte și mă interesează doar să cumpăr cea mai reușită ediție. Iată ce iau în considerare:
- Dacă paginile se desprind cu ușurință. Nu am foarte multe cunoștințe în domeniul legării cărților, dar pot spune cu siguranță că unele sunt lipite/cusute mai prost decât altele, ceea ce rezultă în pierderea foilor. Exemple: cărți din colecția Biblioteca Polirom în format mic, cărți din colecția Raftul Denisei.
- Dacă se șterge fontul tipărit. Tot la cărțile de la Polirom în format mic mi s-a întâmplat să îmi trec accidental degetul peste text și să constat că cerneala se împrăștie, lăsând urme pe restul paginii și “desfigurând” anumite cuvinte. Cred că acest aspect ține atât de aparatura utilizată la tipar, cât și de calitatea foii. Desigur că nu s-ar întâmpla acest lucru în cazul unei foi lucioase, dar ajungem și acolo.
- Calitatea hârtiei. Mă interesează și culoarea hârtiei, cea light cream fiind preferata meu, dar în special vreau să îmi placă la atingere. Am văzut o corelație directă între cărțile hardcover și tipul de hârtie pe care îl prefer, atât ca nuanță, cât și ca densitate. Nu dețin suficiente informații tehnice despre tipar, dar paginile albe și subțiri ale cărților de la Humanitas nu mă încântă, de exemplu.
- Fontul utilizat. Ador când editurile aleg un anume font care să-i reprezinte, cum era cazul Herg Benet, de exemplu. Nu cred că aș putea recunoaște nici măcar cele mai populare fonturi doar după aspect, însă aici contează la fel de mult și așezarea în pagină, și spațierea dintre rânduri. Detest când textul este mic și îngrămădit, amân citirea acelor cărți sau chiar le dau mai departe pentru a achiziționa o ediție mai citibilă a aceluiași volum. Cărțile de la Curtea Veche sunt mereu pe placul meu în ceea ce privește acest aspect.
- Așezarea în pagină a conținutului. Felul în care textul este împărțit în pagini ține foarte mult și de conceptul inițial al autorului; cu siguranță cărțile care au capitole scurte au mai mult de câștigat pe partea de aerisire a textului. Eu una mă îndrăgostesc instant de cărți scrise pe frânturi, unde există chiar o pagină goală înainte de a se trece la altă idee, precum în cartea de mai sus. De asemenea, îmi place când există și distanță suficientă față de marginile foii și tot ce dă senzația de text aerisit.
Desigur, nu mai menționez cât de important este ca o carte să aibă o copertă realizată în mod profesionist, care să respecte aspecte ce țin de simetrie și estetică în general, referitor inclusiv la culorile alese și fontul titlului sau numelui autorului. Logoul editurii contează la fel de mult, precum și poziționarea lui. La “Mă gândesc să-i pun capăt” sunt mulțumită de toate aceste aspecte, ceea ce mă fidelizează drept client al editurii Curtea Veche.
Concluzie
Cred că am reușit să acopăr în mare toate aspectele care contribuie la o experiență de lectură plăcută pentru mine, în afară de conținutul efectiv al unei cărți. Mi-ar plăcea ca editurile să fie din ce în ce mai atente la detalii și să investească în calitate, cum voi face și eu la rândul meu, la momentul oportun.
Pentru tine cum arată cartea ideală?