M-am abonat pe Patreon la Revista Golan pentru că mi-am zis că vreau să intru mai mult în contact cu ce scriu contemporanii mei, chiar dacă nu este vorba numai de scriitori.
Am crezut în acest proiect deoarece printre fondatori se numără și Anca Zaharia, pe care o urmăresc și o simpatizez de când eram colege la Herg Benet. Cu toate acestea, am hotărât să îmi închei abonamentul în urma lecturii.
Introducere
Revista Golan, publicată trimestrial și ajunsă acum la al optulea volum, are de fiecare dată o altă tematică. De data aceasta, a fost vorba despre arhitectură – atât cea exterioară, când ne gândim la clădiri și design, cât și cea interioară, când ne gândim la structura noastră umană și ce ne face să fim armonioși.
Părerea mea despre conținut
Am parcurs cu plăcere interviul cu Letiția Vițelaru, cântăreață de operă cunoscută la nivel global, se pare, și la fel și pe cel cu Ada Tache, arhitectă cu importante realizări în domeniu. Cu toate acestea, nu aș putea spune că poveștile celor două femei de succes au stârnit vreo emoție în mine, întrucât nu activează în domeniile mele de interes. Apreciez doar faptul că se promovează din ce în ce mai des puterea feminină.
Referitor la acest aspect, nu pot spune că am rezonat cu articolul semnat de Ramona Boldizsar, intitulat “Nu contează cât de lungi am unghiile“; mi s-a părut bizar să regăsesc în aceeași revistă articole complexe, pe care e nevoie să le recitesc pentru a înțelege sensul frazelor, precum “Epură pe marginea legii de mișcare a corpului lui Nicolae Ceaușescu” și altele, care conțin platitudini din perspectiva mea, precum cel numit anterior sau “S-ar putea ca echilibrul să fie un lung șir de dezechilibrări moderate“, semnat de Mircea Dragu. Nu mi s-a părut un echilibru tematic potrivit.
Cred că articolul meu preferat este cel semnat de Claudia Șerbănuță și Alex Axinte, despre importanța bibliotecilor publice. Nu m-am gândit niciodată la biblioteci ca fiind un spațiu comun atât de important pentru comunități și de aici am rămas cu îndemnul de a le vizita atunci când mai merg în călătorii. Pe locul al doilea se află “Stiluri arhitecturale în cinematografia globală” scris de Răzvan Mirică – o altă temă la care nu m-am gândit până acum, dar care acum reprezintă un aspect la care voi fi mai atentă când vizionez filme.
Feedback
Poate că pare straniu să scriu un articol despre alte articole dintr-o revistă, însă aveam așteptări diferite de la acest proiect. Mă încântă să descopăr noi perspective și recomandări de filme sau muzică, însă cred că îmi doream cel mai tare să citesc despre experiențe și oameni mai aproape de realitatea mea.
Cu siguranță nimeni nu se face vinovat pentru că eu nu am fost satisfăcută de conținutul acestei reviste, însă am vrut totuși să nu las nemarcată lectura. Vestea bună este că am comandat volumul #4, tipărit, unde apar și eu cu o contribuție. Tematica abandonului pare ceva mai apropiată de preferințele mele.
Concluzie
Dacă vrei o revistă minuțios realizată și foarte plăcută din punct de vedere estetic, cu siguranță abonamentul la Golan este o soluție pentru tine! Voi continua să urmăresc pagina lor de Facebook și lucrările publicate pe site știind că în spatele proiectului se află oameni cu filtre de selecție la fel de scrupuloase precum ale mele.