Deoarece activez atât în domeniul literar, cât și cel psihologic, primesc adesea întrebarea: “ce cărți pentru dezvoltare personală recomanzi?” Răspunsul meu nu este niciodată unul direct sau simplu deoarece, recunosc, nu am citit foarte multe cărți care să se încadreze per se în această categorie. În schimb, am parcurs până în prezent câteva lucrări care au reușit să îmi ofere insighturi valoroase, iar pe acelea vreau să le recomand în cele ce urmează.
- Astrologie și psihoterapie – Fritz Riemann
- De profundis – Oscar Wilde
- Consider this – Chuck Palahniuk
- Introducere în psihologia jungiană – C.G. Jung
- Un om sfîrșit – Giovanni Papini
- Henry și June – Anais Nin
- Jurnal – Jules Renard
Astrologie și psihoterapie – Fritz Riemann
Prima carte despre care vreau să vorbesc este Astrologie și psihoterapie de Fritz Riemann, parcursă recent și integrată pe cât de mult posibil în partea din mine ahtiată după astrologie. Eu nu cunosc existența altor cărți care să aducă aceste două minunate științe împreună, așa că m-am bucurat pe deplin de cunoștințele pe care Riemann ni le-a împărtășit aici.
Consider că o astfel de carte poate fi de folos în dezvoltarea personală a altor oameni pasionați de astrologie, care o folosesc drept reper în cunoașterea umană și au nevoie de o structură mai clară peste care să își așeze descoperirile personale din această arie.
De profundis – Oscar Wilde
De profundis este un eseu lung și sfâșietor publicat post-mortem, care mi-a oferit revelații peste revelații încă din primele pagini. Cuvintele acestui mare scriitor au atins în mine zone neexplorate de aproape nicio altă operă literară (fiindcă poți scoate prozatorul din proză, dar nu și proza din prozator) și m-au lăsat cu concluzii incredibile în urma lecturii.
O astfel de carte ar putea fi de folos celor care se confruntă cu ideea de iertare, dar și celor care s-au simțit complet distruși de o poveste de iubire. Întemnițat fiind, Oscar Wilde însuși a fost nevoit să găsească o cale prin care sufletul său să poată ajunge din nou la lumină, iar paginile acestui scurt volum au darul de a vindeca și inimile celor care ascultă cu adevărat.
Consider this – Chuck Palahniuk
Nu putea lipsi din acest articol o carte despre scris, pasiunea vieții mele. Cu toate acestea, volumul non-fictiv al lui Palahniuk nu reprezintă doar un manual despre cum să scrii ficțiune, ci un izvor al tuturor resurselor pe care scriitorul meu favorit a vrut să le ofere lumii. El ne spune că a fi om și a fi scriitor nu pot fi termeni complet divizibili când îți asumi acest din urmă drum, iar pentru mine cuvintele sale au fost mană cerească.
În principiu, cartea ar putea fi utilă celor care doresc să dezvolte scriitorul din ei și caută noi moduri prin care să se raporteze la această parte a sinelui, dar nu ar fi exclus să fie de folos și celor care vor pur și simplu să înțeleagă mai multe lucruri despre partea lor creativă și relația cu arta literară, ca simpli cititori.
Introducere în psihologia jungiană – C.G. Jung
Jung este cu siguranță autorul meu favorit din domeniul psihologiei. În volumul Introducere în psihologia jungiană sunt cuprinse mai multe prelegeri susținute de-a lungul vremii de către unul dintre părinții psihanalizei pe diferite teme: de la interpretarea viselor la identificarea arhetipurilor.
Pe lângă faptul că oferă o imagine de ansamblu asupra ceea ce înseamnă psihanaliză jungiană, eu sunt de părere că orice scriere lăsată în urmă de acest geniu al umanității are darul de a te mișca pe interior, de a-ți activa legăturile neuronale și a te face să ai insighturi privitoare la propriile experiențe și propria identitate, în baza subiectelor pe care le abordează.
Prin urmare, acest volum al lui Jung ar putea veni în sprijinul oricărei persoane interesată de o mai bună cunoaștere a sinelui, care vrea să își extindă gama de cunoștințe asupra teoriilor psihanalitice.
Un om sfîrșit – Giovanni Papini
Cărțile care m-au inspirat cel mai tare și au avut cel mai mare impact asupra dezvoltării mele personale au fost cel mai adesea autobiografiile. Nu găsesc nimic mai puternic sau profund decât experiența nemijlocită a oamenilor pe care îi admir – cum au ajuns acolo, ce lupte au fost nevoiți să câștige. Acesta este cazul și volumului Un om sfîrșit, autobiografia lui Papini, care ne pune în temă cu privire la întreaga sa existență.
Am rezonat profund cu tipul de probleme morale și spirituale cu care s-a confruntat acest autor, conflicte interioare de rang cosmic, ce aveau ca idee centrală dorința de cunoaștere absolută. Oamenii la fel de porniți să plece în explorarea lumii, neînfricați, dar care uneori simt presiunea întregului univers pe proprii umeri ar putea fi la fel de atinși de această carte, ce are darul de a liniști, a îmblânzi oarecum aceste porniri flămânde înspre absolut.
Henry și June – Anais Nin
Chiar dacă a trecut mult timp de când am citit această carte, Henry și June rămâne printre favoritele mele din toate timpurile. Această bucată din jurnalul lui Anais Nin pe care am parcurs-o la vârsta de 19 ani m-a bucurat nespus prin faptul că mi-am regăsit puse în cuvintele autoarei cele mai ascunse dorințe sau gânduri. M-am simțit conectată și, prin urmare, mai puțin singură.
Mai mult decât atât, cred că toate lucrările non-fictive ale lui Anais oferă cititorilor permisiunea de a trăi, măcar în imaginație, atât de libertin pe care am putea-o face ca oameni. Consider că un rol extrem de important în dezvoltarea personală îl joacă și această parte de a-ți da voie să îți explorezi universul interior, în special atunci când ajungi în părțile lui mai întunecate, în partea de sexualitate reprimată. Printr-o astfel de carte, se activează în tine acea parte de explorator, care te-ar putea ajuta să ai câteva insighturi puternice despre natura ta.
Jurnal – Jules Renard
Ultima carte pe care o menționez în acest articol este jurnalul unui scriitor decedat în secolul XX, a cărui cea mai cunoscută lucrare este Morcoveață (o alta din preferatele mele din toate timpurile). Jurnalul său, extrem de detaliat, m-a ajutat să-mi conturez în minte o imagine mai clară asupra ce însemna să fii scriitor în acele timpuri, în Franța, dar și cum arată lumea interioară a unui om care își dorește să trăiască din scris.
Mai departe decât aceste detalii personale, am înțeles din Jurnal și din cărți precum Povestea vieții mele de H. C. Andersen sau Sărbătoarea continuă a lui Hemingway că a fi scriitor înseamnă în primul rând a avea numeroase conflicte interioare și a refuza să îți sacrifici arta, indiferent de context. Am putut avea o oarecare paralelă între cum se simte și cum arată un scriitor, în ochii publicului, iar aceste imagini din “backstage” mi-au îmbogățit perspectiva și m-am liniștit.
Nu știu cât de folositoare ar fi această carte în dezvoltarea personală a cuiva care nu este profund îndrăgostit de literatură, însă mie mi-a rămas în memorie pentru franchețea cu care a fost scrisă și cât de puternic am putut auzi glasul autorului prin intermediul ei, de parcă mi-ar fi vorbit direct și m-ar fi îndrumat.
Acestea sunt recomandările mele de lecturi non-fictive care pot contribui la dezvoltarea personală în moduri chiar neașteptate. Sper să vă fie de folos, așa cum mi-au fost și mie lecturile!
Un gând despre „Ce cărți m-au ajutat în dezvoltarea mea personală? 7 recomandări”