preferată
-
Acest purceluș a mers la piața de versuri și s-a întors încărcat cu sacoșe de rafie; în sacoșele de rafie se află toilet jokes, autoflagelări mărunte, critici asupra poeziei moderne & roasturi la adresa lui Nichita Stănescu, dar și antagonizarea celui ce se teme să își asume rolul Iubitului Important (grecii ar strâmba din nas
-
Florin Gherman debutează puternic cu Noaptea meduzei (2025). Cele 22 de poeme selectate pentru acest volum conturează un univers meta (“o seră 5D”) în care valuri de suferință se îmbină cu victoria supraviețuirii. Cel mai asemănător poet contemporan cu care îl pot compara este un “cvasi-florin”, zis și Flo Popa. Se regăsește aici ceva din
-
Ștefania Mihalache este oficial unul dintre poeții mei români preferați. Cronica Akasha (2021) oferă un univers gotic, cu inserții autobiografice și imagini suprarealiste în care personajele recurente livrează mesaje despre „viața de după viață” în paralel cu cea a celor încă vii. Cartea îi este dedicată postum tatălui autoarei, Ion Mihalache, din al cărui jurnal
-
c u t i c u l a r (2017) este unul dintre cele mai bune volume pe care le-am citit. Pot doar să îmi închipui evoluția lui Mihók în volumele mai recente. Majoritatea poemelor îi sunt dedicate Nataliei, în onoarea despărțirii – iată cum poți să scrii despre această experiență umană într-un mod care
-
Poezia Angelei Marinescu din această antologie m-a transportat într-un univers care, deși descrie cele mai tenebroase niveluri ale experienței umane, mi-a părut o a cincea dimensiune demnă de una dintre cele mai bune poete pe care le-a avut România vreodată. Pe măsură ce citeam mă întrebam de ce nu este inclusă în curricula școlară, de
-
Poartă-ți plugul peste oasele morților este cu siguranță unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit. Olga Tokarczuk a intuit (sau poate i-au arătat stelele?) încă din 2009 conflictul dintre oamenii spirituali și cei care vor să urmeze tradițiile și nu se pot desprinde de credințe vechi. Deși acest meta-război nu-și va afla
-
Am strigat ca o majoretă când am prins imaginea din mai aproape, cred că îl descifram mai ușor pe Nietzsche în facultate când habar nu aveam de filosofie. Nada e linia de finish a lucrărilor lui Andrei pentru mine; le-am citit ghidată de instinct, cumva într-o ordine mai cu sens decât cea cronologică. Din punct
-
Strigarea lotului 49 a fost o mare revelație literară pentru mine. M-am ferit de post-modernism din teama că e ceva atât de extra încât nu-l pot cuprinde cu mintea, că prejudecățile mele vor fi mai puternice decât orice ar vrea un autor de acest gen să ofere publicului. M-am înșelat complet: călătoria trippy creată de
-
Down the Drain este una dintre cele mai bune autobiografii pe care le-am citit (mai ales anul acesta) alături de Mă bucur că mama a murit și Pe când eram doar niște puști. Mi se pare imposibil să nu devii un fan împătimit al Juliei Fox și să te simți cu totul absorbit în universul
-
Janet Fitch este autoarea uneia dintre cărțile mele preferate din toate timpurile, Leandrul alb. Paint it black nu se lasă deloc mai prejos, iar singurul meu regret este că am fost nevoită să le citesc în acest format mic și urâțel de la editura Rao. Sper din tot sufletul să avem parte de reeditări pentru
-
Am achiziționat Leandrul Alb la aproximativ zece ani după ce am urmărit ecranizarea acestei cărți. Filmul a avut un impact atât de mare asupra mea încât mi-am dorit să trăiesc și experiența originală a acestei povești și nu am fost deloc dezamăgită.
-
Această primă interacțiune cu opera Sylviei Plath mi-a îngreunat temporar sufletul doar prin aducere-aminte. Cine ar fi crezut că o carte care începe cu descrierea unui grup de fete pasionate de modă poate conduce către un final care amintește de Girl, Interrupted? Nu știam la ce să mă aștept de la paginile Sylviei Plath și
-
Am recitit acest roman după șase ani și sunt la fel de fascinată de opera lui Salinger, dacă nu chiar mai mult acum. Inițial citisem versiunea în engleză, iar în minte îmi rămăseseră doar câteva idei de bază, dar acum simt că am absorbit cu adevărat în mine cartea și aș putea s-o recitesc la
-
Avem în față o capodoperă literară – sau așa ar arăta una în ochii mei. Când Dumnezeu era iepure e o carte ce are tentă de autobiografie, însă nu am găsit nicio informație în acest sens. Faptul că narațiunea este făcută la persoana I face experiența lecturii cu atât mai personală, mai pregnantă, mai de
-
Aceasta este de departe cea mai bună carte pe care am citit-o în ultima jumătate de an, de unde și punctajul maxim pe care i l-am oferit. Deși citirea ei mi-a luat ceva vreme, datorită faptului că prima jumătate nu conține prea multă acțiune, sfârșitul nu m-a dezamăgit nicio secundă, ci doar mi-a confirmat ceva…
Cristina Boncea 