Articole etichetate cu: film vs. carte

Film vs. Carte – Molly Moon and the Incredible Book of Hypnotism

Așteptam acest film de ani buni, cred că de când am citit cartea. Luna asta mi-am reamintit de el, după ce am citit volumul doi al seriei Molly Moon și am fost surprinsă să văd că în sfârșit a apărut. Primul volum al seriei rămâne cea mai magică, mai dreamy carte pe care am citit-o până acum. Iar filmul categoric a meritat așteptarea, a fost exact ceea ce îmi imaginam eu și mai mai mult.

Actrița care o joacă pe Molly e incredibilă, e perfectă și foarte frumoasă. La fel și actorul care îl joacă pe Rocky, mi s-a părut potrivit pentru rol de la prima vedere. Acești doi copii sunt orfani iar cea in charge de la orfelinat e o femeie foarte rea. Molly Moon descoperă o carte despre hipnotism și așa pornește în aventura vieții ei, schimbând lucrurile atât pentru ea însăși cât și pentru restul copiilor de la orfelinat… Ceea ce e minunat la acest personaj e că nu se lasă furată de vise puerile și își pune mereu prietenii pe primul loc. Face greșeli, dar își dă mereu seama de firea oamenilor, îi poate ierta, îi ajută. Vede binele din oricine și îi face să intre în contact cu el, prin ochii săi verzi și hipnotici. Nu cred că s-au schimbat foarte multe lucruri în film însă pot să mă înșel, având în vedere că am recitit cartea acum câțiva ani. Am impresia că cel care a răpit-o pe Petula, câinele lui Molly, nu devine un om bun din proprie inițiativă ci este hipnotizat în acest scop – în carte. În film, acesta realizează cu propria-i minte neafectată că nu este pe drumul cel bun. Davina Nuttel este puțin altfel decât mi-am imaginat-o dar producătorii au făcut o super treabă de genul Hannah Montana, atât cu Davina cât și cu Molly, care îi ia locul pe micul ecran pentru o perioadă scurtă de timp. Ador la nebunie peisajul din jurul orfelinatului din Briersville. Îmi plac foarte mult cântecele improvizate ale lui Rocky. Cred că filmul a fost ceva mai puțin dramatic decât cartea, căci situația s-a redresat la timp de fiecare dată. Am trăit fiecare scenă cu bucuria unui copil, chestie de care nu mai credeam că sunt în stare. Petula e cu adevărat un câine superb, așa cum e descris și în carte. Nu cred că-mi va ieși prea ușor din minte chipul lui Molly din film și reclama de la Qube. Această fetiță aspiră la o viață mai bună, desigur, și își dorește să fie faimoasă… Ajunge repede la o altă concluzie și realizează că nu în acest fel vrea ea să-și utilizeze puterile hipnotice. Recomand atât seria de cărți cât și acest film, îmi pare tare rău că nu e așa de hype-uit pentru că din punctul meu de vedere, e mai bun decât orice film de la Disney pentru copii și au mult mai mult de învățat din el. Nu i-a lipsit nimic și mi-aș dori tare mult să se mai facă filme bazate pe celelalte cărți din serie dar slabe șanse.

Cred că este un film pe care îl voi reurmări cu plăcere pe viitor, căci conține toată nostalgia de care sunt în stare și mă simt exact ca atunci când aveam poate zece ani și descopeream cartea pentru prima dată.

Categorii: cărți | Etichete: | 2 comentarii

Film vs. Carte – Dorian Gray

Filmul mi s-a părut mult mai bun decât cartea, deși au fost câteva lucruri modificate. În primul rând, Dorian Gray arată exact așa cum mi l-am imaginat. Scenele care au fost scoase și înlocuite cu altele erau considerate destul de importante în carte însă nu pot să mă plâng de reprezentările vieții hedoniste trăite de Dorian, de toate cadrele cu femei, băutură și alte distracții, cât și de interpretarea impecabilă a acestui personaj.

Într-adevăr, Dorian este un om fără inimă și în film și datorită acestuia am reușit să văd cum Lord Wotton nu era decât inițiatorul ideilor duse de Dorian la un cu totul alt nivel. Consider că anumite lucruri nu au fost explicate suficient de bine în carte și am reușit să le înțeleg din film. Scena mea preferată a fost sărutul dintre Dorian și Basil, pe care am tot așteptat-o și pe parcursul romanului deși probabil era imposibil să regăsesc așa ceva în anul 1890, când a apărut romanul. În general, morțile personajelor au fost modificate, mai puțin finalul protagonistului, care este o scenă pe abia așteptam să o văd reprezentată și consider că filmul nu mi-a înșelat așteptările. Pot asemăna această producție cu cea realizată după filmul Lolita, ultima apărută pe piață, căci și în cazul acelui roman, nu am reușit să mă dumiresc prea bine ce se întâmplă iar ecranizarea a lămurit lucrurile pentru mine într-un mod mult mai captivant. Desigur, nu pot da întru totul vina pe autor pentru că nu m-am prins eu de anumite subtilități din opera sa, însă pot pune asta pe seama anului în care trăim și felului în care sunt scrise cărțile astăzi, având completă libertate de exprimare și fiind obișnuiți să primim detalii șocante fără niciun fel de înveliș exterior.

Revenind la film, mi-a plăcut că nu a început exact ca în carte, ci cu una din crimele comise de Dorian, astfel încât să nu mai trebuiască să ne lăsăm păcăliți de chipul său frumos și tânăr. Schimburile de replici dintre personaje mi s-a părut combinația perfectă dintre citatele din carte și amprenta scenaristului care le-a conceput, păstrând exact atât cât trebuie după părerea mea. Mi-a plăcut mult să văd discrepanța dintre Dorian și vechii săi prieteni, când acesta revine în oraș la vârsta de patruzeci de ani, arătând la fel ca înainte de a pleca. Mi s-a părut că personajul lui Henry a fost mult mai dramatic decât ar fi fost necesar, având în vedere că el ar fi trebuit să fie modul după care Dorian a fost croit; a avut prea mult sentiment față de omul care se prezenta la început a fi, la fel de indiferent și rece precum Dorian pe aproape întreg parcursul vieții sale. Mi-a plăcut pariul pus între Dorian și Henry la petrecerea de debut în societate a tinerei fete, cu a mamă căreia Dorian s-a culcat chiar pe patul sub care stătea ascunsă, așteptându-și rândul. A fost o scenă macabră, strigătoare la cer și plină de păcate, la fel ca Dorian.

În concluzie, aș recomanda mai degrabă urmărirea filmului decât citirea romanului, care mi s-a părut destul de șters comparativ cu această producție, deși povestea sa rămâne încă una dintre marile opere literare de până în prezent.

Categorii: cărți | Etichete: | Lasă un comentariu

Film vs. Carte – Mockingjay Part II

Tocmai am venit de la film și sunt puțin dezamăgită. Chiar dacă am avut eu o stare mai proastă pe durata acestuia, tot sunt convinsă că unele scene erau cu adevărat plictisitoare și te făceau să adormi. Primul m-a ținut în priză însă acesta nu a reușit să o facă.

Mi-a plăcut foarte mult scena cu mutanții din tuneluri, m-am speriat și m-am trezit puțin. La fel s-a întâmplat și la partea cu bombele, întrucât nu-mi mai aminteam exact ce s-a întâmplat în carte. Mi-a plăcut foarte mult reîntoarcerea lui Katniss în Districtul 12 și dialogul ei cu pisica… Ador actrița ce a fost aleasă să o joace pe Prim. Eu una voi fi mereu team Gale dar actorul ales pentru Peeta mi s-a părut în continuare cel puțin indezirabil. Și președintele Snow mi se pare mai simpatic decât el, just saying.

Cam astea sunt singurele părți care mi-au plăcut, nu am reușit să redescopăr trăirile puternice din prima parte. Jennifer mi se pare în continuare foarte potrivită pentru a o juca pe Katniss însă aș da vina pe producători de data aceasta, care au tăiat multe scene importante din film.

Partea cu lava neagră or whatever that was mi s-a părut din nou interesantă. Încep să cred că e mai ok să te uiți la filme cu plictiseală decât să încerci să te menții ancorat în poveste – așa îți rămân în memorie doar părțile cu adevărat spectaculoase și originale. Slăbuț dar totuși, Hunger Games. Deși finalul nu mi-a plăcut nici în carte, ultimele replici ale lui Katniss mi s-au părut foarte mișto. Cărțile sunt mai bune de această dată.

Categorii: cărți | Etichete: | 2 comentarii

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: