Vorbitorii nativi de limba engleză care scriu poezii – cu precădere americanii&englezii – au darul de a ne aminti cum poți câștiga și prin simplitate. Faptul că l-am citit pe Sam Riviere tradus în limba română nu m-a îndepărtat de intențiile autorului; dimpotrivă, auzeam în paralel tonul original dorit.

Sper să-ți rezolvi problemele și să te bucuri de toamnă este, în primul rând, un titlu excelent de volum; creează impresia că vei descoperi o narațiune, povestea unei relații destrămate; totuși, Sam ne-a oferit 9 secțiuni diferite cu poeme despre realitatea cotidiană mai mult decât confesiuni extrem de personale. Pe de altă parte, volumul este suficient de consistent cât să le cuprindă și pe acestea.

Vorbește despre situația politică, economică („capitalul e indexul sensului”), aduce critici lumii artei – cu alte cuvinte, explorează teme de interes global, o altă diferență majoră față de poeții noștri balcanici, care descriu cotidianul în termeni mult mai personali; prefer modul nostru de lucru, dar înțeleg de ce Riviere & alții asemenea vor avea priză mai mare la public. Are un stil umoristic, aproape beatnic, dar am reperat și câteva elemente originale.

Sam e tânăr, dar nu chiar gen-z; regăsim la el glume moderne, influențate de internet („te rog trimite nuduri”), dar și referințe mileniale la seriale precum How I Met Your Mother sau dad-jokes. Cel mai mult îl prefer când este semi-mistic, duce textele într-o dimensiune suprarealistă precum în Poem vis („foloseam bățul lui de judecător/să iau înapoi numele creaturilor/le transformam înapoi în mituri”). Foarte bine îi ies și poemele de atmosferă, unde este mai mult vorba despre mixul imaginilor („aveam păsări în cafea/păsări în telefon”).

Unul dintre poemele mele preferate este Scena-i a voastră („arta trebuie dezbrăcată și alungată/din oraș numai artistul adevărat/va supraviețui restul să deschidă/cluburi de striptease să vândă miau miau”), urmat îndeaproape de Fața mea a văzut revista ei („ești cea mai palidă tipă goth la picnic (…) ești un poster al dezinteresului (…) în haina ta de lână de lux ești o reclamă/la haine de lână de lux”), dintr-un alt registru, dar scris la fel de viu. Are și o mini-serie cu poeme dedicate sau inspirate de artiși precum Woody Allen sau Vincent Gallo foarte faine.

Per total, nu sunt neapărat genul de texte memorabile, chiar dacă Sam a experimentat destul în ceea ce privește forma – de la pseudocod HTML la poem 2 în 1; poate tocmai pentru că sunt scrise pe teme diferite, reluate deseori din altă perspectivă (cum sunt cele despre sinceritate de la începutul capitolelor), nu creează neapărat imaginea unui întreg. M-am amuzat și am fost inspirată pe alocuri, e o lectură simpatică. Nu îi poți multe aduce critici din punct de vedere poetic, it is what is is. Dar da, dacă vrei să explorezi poeți străini, este o recomandare potrivită.