Mi-a plăcut mult Eva și ceilalți, prima carte de-ale Cristinei Ispas pe care am citit-o. Lectura mi s-a părut greoaie la început din cauza descrierilor lungi, dar mai mult din cauza fontului prea mic al textului. După ce m-am deprins cu personajele, puțin ca în experiența cu romanul lui Bogdan Coșa, Cât de aproape sunt ploile reci, am văzut sensul și am apreciat cu atât mai mult acele descrieri făcute de personajul-narator.

Cartea face parte din colecția „Prima dragoste” de la Paralela45 care mie îmi place tocmai datorită direcției sale, sub coordonarea Dianei Iepure: cărți YA ce vizează relațiile romantice din adolescență. Cristina Ispas ne-a oferit povestea Evei, care începe în liceu, într-un sătuc aproape de Balș. Ea ne prezintă grupul său de prieteni alături de care merge la discotecă, la baltă sau rămâne pe banca din fața curții la povești. Nu am trăit o astfel de copilărie, dar nu îmi este complet străină. Ca în orice grup de adolescenți, se formează în mod firesc diferite relații ce par uneori a-și schimba cursul în mod arbitrar. Cu toate acestea, povestea nu rămâne în aer, doarece Eva ne oferă o imagine de ansamblu, o continuitate, privită prin ochii adultului de 34 de ani.

Sigur că perioada în care se desfășoară toate aceste interacțiuni între adolescenți este foarte relevantă; ne aflăm în timpuri în care tehnologia nu ne luase cu asalt încă, nu existau nici măcar telefoane mobile care să te ajute să păstrezi contactul cu ceilalți. Printre bunici sau părinți cu mentalități învechite, binecunoscute de către orice român, lâncezeala lungilor după-amiezi de vară, când poți cel mult să citești un roman, și inevitabilele griji pentru viitor, descoperim totuși cum toate aceste elemente de influență din copilărie și adolescență ajung să te formeze mai departe în viață. Mi se pare fascinant să urmărești firele vieții oamenilor pe care i-ai cunoscut în plin proces de dezvoltare și formare a identității.

În aparență, despre asta este vorba în Eva și ceilalți: cine rămâne cuplat cu cine? Ce criterii ai în vedere atunci când îți alegi un partener? Ce înseamnă de fapt o relație în adolescență și cum se manifestă ea? Pe de altă parte, Cristina Ispas nu rămâne în acest șir infinit de relații care se leagă și se dezleagă în grupul de prieteni ai Evei, ci pune accentul asupra introspecției, a procesului de gândire care te face să iei o decizie sau alta. În cele din urmă, nu este vorba despre ce partener îți alegi, ci ce îți dorești de la viață pentru tine, ce fel de om vrei să fii. Mă bucur mult că a dus povestea mai departe, îmbrăcând astfel dramele adolescentine în adevărați piloni de susținere ai eului.

Acest roman poate servi drept punct de pornire în autoreflecție, căci toți purtăm în noi astfel de amintiri: primele decepții în dragoste, primele dezamăgiri față de prieteni și diversele procese de conștiință pornind de la acestea. Am rezonat cu naratoarea și îmi place felul în care Cristina Ispas a reușit să încapsuleze atât de lucid povestea unei generații, cu toate caracteristicile vacanțelor petrecute la țară.