Între 12-17 octombrie, am participat la prima mea tabără de poezie (sau scriere creatoare de orice fel). Evenimentul a fost organizat la Toplița, cu ajutorul Secretariatului General al Guvernului prin Serviciul Dezvoltare Comunitară și al bibliotecii municipale „George Sbârcea”. Am aflat despre el cu puțin timp înainte să înceapă de la decanul Facultății de Litere din Brașov, domnul Adrian Lăcătuș, care îmi este și profesor în cadrul masterului de Inovare Culturală. Veți vedea în continuare de ce participarea la această tabără a fost una dintre cele mai inspirate alegeri pe care le-am făcut până acum.

1. Context
2. Ce am făcut în tabără?
3. Cu ce am rămas din tabăra de poezie de la Toplița

Context

Tocmai am început masterul de Inovare Culturală din Brașov după ce am aflat despre el citind Ierbar al lui Andrei Dósa. Chiar în prima săptămână i-am scris să-i mulțumesc pentru promovarea lui indirectă, iar după aceea am aflat despre această tabără la Toplița susținută de el. A trebuit să mă decid rapid, dar nu mi-a fost deloc greu având în vedere această sincronicitate.

Deși scriu proză și poezie de când știu literalmente să scriu și am publicat cinci romane, nu am urmat până în prezent studii literare, nu am avut un mentor în literatură și, cu excepția cenaclului de poezie înființat pentru scurt timp de către colegii mei la Facultatea de Filosofie din București, nu am avut ocazii în care să îmi citesc lucrările cu scopul de a primi feedback. Cu toate acestea, sunt într-o perioadă în care îmi doresc să profit de orice oportunitate din lumea literară pentru că este mediul în care eu mă regăsesc cel mai bine.

Legat de Toplița, singura mea referință era Bogdan Techeș, vlogger născut aici. Deși recunosc că nu sunt o mare fană a activităților în natură, am văzut câteva peisaje deosebite – atât în drumul dinspre Brașov, cât și în puținele plimbări pe care le-am făcut în oraș. Cu siguranță te simți mai inspirat atunci când ești departe de viața cotidiană și de forfota orașului. Nu știu cu ce altă ocazie aș fi putut ajunge aici, așa că sunt recunoscătoare că am descoperit acest loc plin de farmec.

Ce am făcut în tabără?

În cele cinci zile ne-am întâlnit pentru a studia împreună tehnica artei lirice, pornind de la diverse modele contemporane și nu numai. Pentru un om căruia aproape orice formă de teorie literară îi este nouă, pot spune că am rămas cu foarte multe resurse utile și am dobândit, într-un scurt timp, un nou mod de a mă raporta la poezie – atât când o scriu, cât și când o citesc. Diminețile au fost dedicate teoriei, iar după-amiezile lecturii propriilor noastre creații, pe baza cărora am primit feedback.

Într-una din zile am mers la o școală pentru a le oferi unor copii de clasa a V-a o altfel de oră de limba română. Pe baza modelului oferit de v. Leac în poezia „S. face o anchetă„, am făcut la rândul nostru un joc cu întrebări la care ei să răspundă în mod cât mai creativ. Experiența mi-a produs nostalgie și înduioșare, mai ales la gândul că eu nu am avut parte de astfel de activități interactive când mergeam la școală.

În ultima zi de tabără ne-am citit poeziile în fața unui public restrâns, venit să ne vadă la Pensiunea Banffy, unde am fost cazați (și hrăniți foarte bine). A fost un moment, poate chiar primul, în care am simțit că s-a rupt bariera imaginară din capul meu în legătură cu forma pe care arta „are dreptul” să o aibă atunci când o expui public; pot spune că relația mea cu propriile creații s-a îmbunătățit considerabil, tocmai datorită spațiului de siguranță și de susținere pe care l-am creat împreună.

Cu ce am rămas din tabăra de poezie de la Toplița

• Mai presus de orice, mi-am format niște prietenii foarte frumoase.

Sunt mereu încântată și extrem de împlinită atunci când mă aflu lângă alți artiști, sufletul meu e în elementul lui în asemenea contexte. În această tabără am descoperit oameni frumoși, blânzi și care au mai vindecat din rana pe care apartenența lumea literară din România mi-a creat-o în adolescență. Dacă în ultimii patru ani am suferit foarte mult pe partea socială, pare că acum, implicându-mă în tot felul de proiecte literare, pot în sfârșit avea parte de ceea ce copilul meu interior nu se va sătura niciodată: like-minded individuals.

• Am scris câteva poezii de care sunt foarte mândră.

Andrei ne-a ghidat foarte bine, a oferit feedback personalizat, iar felul în care ne-a explicat și exemplificat cum ar trebui să lucrăm a ajuns foarte clar la mine. Mi-a fost destul de ușor să creez poezii într-un timp scurt, după pauza de masă, tocmai pentru că ni s-au dat direcții de lucru ce lăsau spațiu pentru stilul fiecăruia. Am înțeles încă o dată cât de important este să pornești la drum cu o intenție clară, fie că e vorba despre scrierea unui text sau practicarea psihoterapiei.

• Simt că am evoluat inclusiv pe plan personal, nu doar ca scriitoare

Această tabără a reprezentat pentru mine și o „aducere împreună” a mai multor versiuni disipate ale sinelui meu. Tocmai pentru că a existat atât de multă diversitate – atât în ceea ce privește stilul de scriere, cât și vârsta sau personalitatea – am simțit pentru prima oară că pot să îmi dau voie să exist în toate formele mele, unificate sub această identitate de „scriitoare”. Având numeroase conflicte interioare de-a lungul anilor pe această temă, am preferat să o ascund, mai degrabă decât să o scot la înaintare.

La faptul că eu simt că am evoluat mai mult decât în ceea ce privește tehnica de scriere au contribuit toate elementele acestei tabere: de la locație la trainer și energia participanților. Sunt foarte încântată că am luat această decizie și niciodată nu m-am întristat atât de tare să părăsesc un grup; sunt convinsă că va dăinui conexiunea și de la distanță. Voi încerca să promovez în continuare toate evenimentele literare ce îmi atrag atenția pentru a se putea bucura cât mai mulți de astfel de experiențe transformatoare.